Primul ajutor in caz de fracturi

Fracturile sunt o serie de leziuni care intervin in continuitatea osului, in urma unor traumatisme mai mult sau mai putin puternice. in functie de locul de actiune al factorului traumatizant si de intensitatea acestuia, putem vorbi de mai multe tipuri de fracturi: fracturile inchise, care produc rupturi numai la nivelul osului, fara a afecta tegumentul si muschii; fracturile deschise, cand leziunea se produce pana la nivelul tegumentului; fracturile directe, care se produc la locul in care actioneaza factorul traumatizant; fracturile indirecte, care apar ca urmare a unui traumatism ce intervine intr-o alta parte a osului.

In cazul persoanelor in varsta care sufera de osteoporoza, traumatismele nu trebuie sa fie foarte puternice pentru a provoca o fractura. Uneori, un simplu pas gresit poate duce la aparitia rupturii.

Cum recunoastem o fractura?
Primul indicator este durerea care creste in intensitate in momentul palparii sau deplasarii. De multe ori, pacientul este in imposibilitatea de a folosi membrul afectat. Unele semne sunt insa vizibile: deformarea regiunii afectate, tumefactia, edemul si chiar cresterea temperaturii locale. Toate cele enumerate pot fi insa semne si pentru alte tipuri de traumatisme. Ceea ce certifica existenta unei fracturi este mobilitatea anormala a osului, perceperea unor excrescente anormale la palpare, imposibilitatea folosirii constiente a membrului afectat sau intreruperea vizibila a continuitatii osoase.

Riscul unor complicatii
Metodele de „diagnosticare" exprimate mai sus fac parte din masurile de prim ajutor. Singura diagnosticare corecta si eficienta o poate face un medic specialist, cu ajutorul unei radiografii. In cazul in care exista suspiciunea unei fracturi, este important sa se ia masuri de precautie. Nesecurizarea fracturii cu atele in mod corespunzator poate duce la cicatrizari anormale, la deschiderea unor fracturi inchise, la lezarea nervilor implicati sau la dezvoltarea unor infectii.

Sfaturi de prim ajutor
In cazul unei fracturi, primul ajutor nu consta in niciun caz in repozitionarea structurii osoase. Ceea ce poate face cel aflat la fata locului este imobilizarea membrului pentru a evita agravarea leziunii. Pentru a face acest lucru sunt necesare fie atele speciale, fie obiecte improvizate care sa le substituie rolul. Atelele sunt de diferite dimensiuni, in functie de zonele afectate. Pentru ca un astfel de dispozitiv sa se dovedeasca eficient, trebuie sa cuprinda articulatiile care inconjoara locul traumatismului. Daca avem de-a face cu o fractura deschisa, atunci imobilizarea se face in pozitia in care membrul a fost gasit. Daca fractura este inchisa, atunci se intinde usor membrul pana la limita durerii inainte de fixarea atelelor.

Atele improvizate din crengi sau scanduri
In conditiile in care nu exista atele speciale se pot face improvizari din scanduri sau crengi suficient de drepte si dure etc. In confectionarea unei atele este important sa nu se aleaga un material prea greu sau prea dur. Oricum, este necesara captusirea lui pentru a preveni frecarea si, deci, producerea unui alt disconfort. De asemenea, cel care acorda primul ajutor trebuie sa se asigure ca nu exista sangerari, iar daca exista, trebuie sa le opreasca.

Cele mai frecvente fracturi
Cum se folosesc atelele in cazul celor mai frecvente fracturi?
Fractura talpii si a gleznei: imobilizare de la degete pana la genunchi; Fractura piciorului: imobilizarea se face de la degete la sold. Daca osul afectat este rotula, atunci atela se pozitioneaza pe partea inferioara a piciorului; Fractura bratului poate fi imobilizata prin bandajarea stransa pe langa corp. Daca afectate sunt antebratul si incheietura mainii, asezati o rola de bandaj in palma pentru a pastra o pozitie fireasca si prindeti cu o esarfa dupa gat; Fracturile coastelor au un grad ridicat de pericol, chiar daca sunt inchise sau deschise. Acest tip de fractura nu necesita imobilizare. Daca leziunea este deschisa, este necesara oprirea sangerarii; Traumatismele care se inregistreaza la nivelul gatului sunt destul de riscante, existand pericolul paraliziei. Persoana trebuie sa fie indepartata de la locul accidentului cu mare grija. Indreptarea gatului se face doar in conditiile in care persoana nu poate sa respire; Fracturile din zona coloanei sunt, de asemenea, foarte complicate, putand provoca paralizia partii inferioare a corpului. Daca victima nu se afla in pericol, iar apelul de urgenta a fost facut, este mai bine sa nu miscati pacientul. Daca este necesara mutarea lui, aveti grija ca miscarile ce afecteaza coloana sa fie cat mai discrete.

Transportul accidentatilor

Transportul accidentatilor

Transportul persoanelor este o parte componenta a primului ajutor prin care li se asigura tratamentul calificat din partea personalului medico-sanitar. Putem acorda prim ajutor in caz de raniri, entorse, luxatii, fracturi.

Transportul accidentatilor se face dupa ce li se acorda mai intai primul ajutor, folosind pentru distante mici targa sau alte mjloace improvizate, iar pentru distante mai mari diverse mijloace de transport dintre care cele mai cunoscute sunt autovehiculele/masinile de salvare – Ambulanta, Salvarea. Acestea pot fi solicitate in orice moment de la telefon, apel de urgenta 112. Exista si avioane si elicoptere sanitare – Smurd, care intervin in cazuri de urgente speciale, necesitand transport la distante mari

Pentru transportarea accidentatilor pe distante mai mici se poate proceda in mai multe feluri, dupa cum este vorba despre o singura persoana care-l ajuta pe un accidentat sau de mai multe. In primul caz, un ranit care poate umbla va fi transportat fara sprijinire, asezandu-ne de partea ranita, ducand mana si bratul accidentatului peste umarul nostru si sprijinindu-l cu bratul de spate pentru a-l mentine in echilibru. Ranitii care nu pot umbla pot fi transportati in brate, in spate sau pe umeri.

Situatii:

A. transportarea unui ranit in brate,

B. transportarea accidentatului pe umeri,

C. transportul accidentatului cu ajutorul unui baston,

D. transportul accidentatului cu ajutorul benzii de panza,

E. transportarea ranitilor pe “scaun” format din 4 maini,

F. targa improvizata din saci de panza.



Cand exista mai multe persoane, transportarea accidentatului se poate efectua de catre doua persoane pe brate, pe un “scaun” format din trei sau patru maini sau cu ajutorul unui baston, al unei chingi sau benzi de panza.

Transportarea accidentatilor pe distante scurte se poate efectua cel mai bine cu targa sanitara, daca o avem la indemana sau cu ajutorul unor targi improvizate din saci de panza, franghii, paturi sau chiar mantale.

Transportul accidentatului cu targa se efectueaza, de regula, de catre doi brancardieri.

Primul ajutor in caz de insolatie

Insolatia

Insolatia este o urgenta medicala. Chiar si cu tratamentul efectuat de urgenta, ea poate pune viata in pericol sau se poate solda cu complicatii serioase , pe termen lung. Dupa ce se apeleaza la 112 sau alte servicii medicale de urgenta, se pot efectua cateva masuri de prim ajutor.Insolatia este o stare care poate pune viata in pericol si care apare daca organismul se supraincalzeste si nu poate sa-si scada temperatura. De obicei apare cand temperatura ambientala este foarte ridicata, se transpira foarte mult si nu se beau suficiente lichide. Deasemenea expunerea cu capul descoperit la actiunea razelor de soare duce in cele mai multe cazuri la insolatie.

Simptomele insolatiei pot varia de la persoana la persoana, insa cele mai frecvente sunt:
Migrena
Ameteala
Slabiciune
Dificultate in respiratie
Frisoane
Greata
Gura uscata
Sete puternica
Temperatura corpului foarte ridicata (de pana la 40.5 grade Celsius)
Halucinatii
Ritm cardiac accelerat

In stadiul incipient, insolatia se manifesta prin deshidratare si printr-o usoara stare de oboseala si de slabiciune generala. Aceste simptome sunt deseori ignorate si expunerea la soare este continuata, ceea ce complica insolatia cu dureri de cap, ameteli, fotofobie (sensbilitate la lumina), tulburari de vedere, febra, frisoane si varsaturi.
Masurile de prim ajutor au ca scop scaderea edemului celebral, restul manifestarilor disparand de la sine. Prin urmare, primul lucru pe care trebuie sa il facem este scoaterea victimei de sub actiunea razelor solare. Orice masura de prim-ajutor este ineficienta daca victima nu sta la un loc umbros si racoros.

Masuri de prim ajutor:
Mutarea persoanei afectate intr-o incapere sau la umbra, departe de razele soarelui;
Se indeparteaza hainele si se stropeste cu apa rece sau daca exista conditii se poate infasura un cearceaf umed;
Se aplica pachete cu gheata sau comprese cu apa rece pe gat, abdomen si la subsori;
Se aseaza persoana afectata in pozitia culcat cu picioarele usor ridicate;
Nu trebuie sa i se administreze nici un medicament pentru scaderea febrei, deoarece ii va face mai mult rau;
Nu se foloseste alcoolul pentru frectii pe corp si incheieturi;
Pentru restabilirea dupa o asemenea tulburare datorata caldurii excesive, trebuie sa se consume mari cantitati de lichide, supe de legume, sucuri de fructe, banane, cartofi, mazare si fasole boabe.

Asa nu!
Unei persoane care si-a pierdut cunostinta ca urmare a insolatiei nu trebuie sa i se administreze medicamente sau apa deschizandu-i fortat gura, pentru ca ea nu poate inghite nimic si se poate asfixia. Solutii precum otetul pus la nas sau palmele sunt ineficiente si contraindicate de medici.

Primul ajutor in caz de lesin

Lesinul

Lesinul reprezinta pierderea subita si trecatoare a cunostintei, fara oprirea inimii si a miscarilor respiratorii, provocata de o hipoxie a creierului, ca urmare a unei stari maldadive, a unor eforturi fizice mari, a unei emotii puternice etc. Acesta poate surveni in cursul unei dureri subite, al unei luari de sange, a unei mese copioase luate intr-o atmosfera inchisa.Subiectul trebuie sa se intinda, sa nu i se dea bauturi aloolizate si sa fie sustras, daca e posibil, din circumstantele declansatoare. Daca raul se reproduce, este preferabil sa fie consultat un medic. Trebuie stiut ca lesinul poate sa apara fara vreo semnificatie anume, dar si ca el poate sa fie cauzat de o anumita problema grava de sanatate.

Pentru prevenirea lesinului cel ce simte o stare de slabiciune accentuata:
Se aseaza pe un scaun sau se intinde in pat;
Daca se aseaza pe scaun, isi apleaca capul si il prinde putin cu genunchii.

Cand este necesar consultul medicului?
Daca starea de lesin apare rar, dupa ce n-ai mancat pana la ora 4 dupa-amiaza sau cand in fata ta se produce un accident de masina, nu e necesar sa mergi la doctor.
Consultatia se impune cand lesinurile devin dese, fiindca se poate descoperi o boala cardiovasculara, o problema neurologica sau de metabolism intr-o faza incipienta, deci tratabila.

Acordarea primului ajutor in caz de lesin:
Se pozitioneaza victima pe spate si i se ridica picioarele pana la nivelul inimii, daca este posibil;
Se verifica caile aeriene pentru a elimina posibilitatea unei obturatii si sau posibilitatea ca victima sa se inece cu propria voma;
Se verifica respiratia si orice miscare;
Se aplica comprese cu apa rece pe frunte;
Daca victima respira, se restabileste fluxul sanguin ridicandu-i picioarele deasupra capului;
Se indeparteaza cureaua sau articolele de imbracaminte foarte stramte;
Daca victima nu-si revine intr-un minut si ramane in continuare inconstienta, se suna la urgente la 112;

Asa nu!
Palmele pe care in disperare de cauza le dam ca sa facem ceva sunt cea mai intalnita greseala. Nu ajuta cu nimic, din contra, pot facce rau. La fel si a incerca sa turnam persoanei deja lesinate o bautura dulce pe gat. Evident, ea nu mai poate inghiti corect in acel moment, plus ca organismul nu foloseste digestia pentru a-si reveni la starea constienta.

Primul ajutor in caz de hipotermie

HIPOTERMIADaca actiunea frigului este generala, intinsa si de lunga durata se produce inghetarea generalizata prin scaderea temperaturii corporale sub 35grade C. La scaderea temperaturii externe, organismul reactioneaza printr-o reactie de aparare manifestata prin frisoane, cresterea meolismului bazai, accelerarea batailor inimii, hiperventilatia pulmonara, tegumente rosii. In faza a doua, mecanismele de aparare se epuizeaza, astfel incat are loc o scadere treptata a meolismului bazai, cu astenie (oboseala generalizata), adinamie, diminuarea reflexelor, diminuarea batailor inimii si scaderea frecventei respiratiei. in stare mai ansata se realizeaza starea de letargie prin frig (hibernare sau suspendarea vietii, similara mortii aparente). In faza a treia se produce o prabusire totala a organismului, aparand coma hipotermica, moartea fiind posibila. Aceasta faza apare la temperaturi centrale ale corpului de 24-25grade C. La persoanele aflate in stare de ebrietate, ranite sau obosite, prima faza de aparare (frisonul) lipseste, trecandu-se direct la fazele urmatoare de prabusire a mecanismului termoreglator, ceea ce duce la final la o moarte a��'alba-' denumita astfel deoarece victima nu isi da seama de instalarea ei si nu sesizeaza pericolul mortii.

HIPOTERMIA DE IMERSIE se produce in urma scufundarii in apa aliata la o temperatura apropiata de temperatura de inghet. Initial apare o faza reacti de soconstrictie cu aparitia unei flexii generalizate fortate in care miscarile devin imposibile, muculatura respiratorie devine spastica si blocheaza respiratia. Moartea survine rapid in 10-l5 minute, * de la caderea in apa.
Primul ajutor in caz de hipotermie consta in scoaterea victimei din mediul ostil si aducerea sa intr-o camera fara foc. Se evita incalzirea prea repede a organismului sau introducerea acestuia intr-o camera prea calda, deoarece aceste operatii au uu efect fatal.
Victima introdusa in camera ti dezbracata complet, li frictionala cu carpe udate cu apa rece sau alcool. Camera li incalzita treptat in decurs de 2-3 ore pentru ca temperatura sa creasca progresiv. O alta metoda este introducerea accidentatului intr-o baie rece a carei temperatura creste progresiv de la 0 grade C la 30UC in decurs de 2-3 ore. Daca victima nu respira se face resuscitarea cardiorespiratorie. In momentul in care isi revine se vor administra bauturi reci cu putin alcool (maxim 50 ml, alcool tare), dupa care fi invelit intr-o patura groasa. in momentul in care temperatura corporala revine spre normal atingand 32-33grade C, se vor administra bauturi calde, apoi corpul victimei fi bine invelit iar camera fi incalzita.In caz de hipotermie de imersie, incalzirea fi facuta rapid, prin scufundarea corpului intr-o baie de 40-45grade C cu administrare concomitenta de ceaiuri calde, perfuzii cu solutii de glucoza cu adaos de cortizon, incalzite la 40grade C.

In caz de soc

Datorita scaderii de sange apare o incetinire a functiilor vitale ale corpului aparand astfel starea de soc. Socul poate fi cauzat de o hemoragie masiva datorita reducerii cantitatii de plasma din circulatie, in urma arsurilor sau ranirilor, oprirea inimii sau soc nervos.
Victima in acest caz este extrem de palida, poate lesina sau sa se simta rau, se poate plange de sete, poate fi nelinistita sau poate plange fara motiv.

Ce trebuie facut?

• Daca suspectezi leziuni ale gatului sau capului, NU misca victima. Daca nu suspectezi astfel de leziuni, intinde bolnavul pe jos cu picioarele mai sus si incearca sa tratezi rana sau incearca sa descoperi cauza socului. Pozitia trebuie sa fie cat mai confortabila.

• Se desface gulerul, cravata, sutienul si cureaua
• I se umezesc buzele cu apa
• Se acopera cu o patura
• Daca victima pare ca vomita, se intoarce pe o parte, nu se lasa pe spate.

Primul ajutor in caz de degeraturi

Actiunea  frigului se manifesta atat prin tulburari locale (degeratura)cu tulburari ale troficitatii si circulatiei sanguine locale si aparitia unor necroze cat si prin tulburari generale cu deprimarea functiilor vitale (respiratie si circulatie) si ale vietii de relatie pana la aparitia mortii (inghetul si refrigeratia sau hipotermia). Frigul actioneaza asupra organismului in primul rand asupra selor, afectand initial functia, apoi structura si troficitatea lor. Sunt afectati apoi nervii si in final toate tesuturile ca urmare a tulburarilor neuro sculare. Mai afectale sunt regiunile slab scularizatc si bogat inerte (maini, nas, urechi).

DEGERATURA
Dupa profunzimea leziunilor, acestea pot fi de patru grade. in degeraUirile de grad 1, denumite si degeraturi edematoase, pielea se albeste si capata o coloratie rosu-violacee, insotita de usturimi, hiperestezii, parestezii. Edemul persista cate saptamani, dupa care tegumentele incep sa se descuameze.In degeraturile de gradul II, denumite si degeraturi flictenulare sau buloase, pe langa semnele de la degeraturile de gradul I, mai apar flictene sanghinolente pe un fond eritematos, la aproximativ 10-l2 ore dupa dezghetare. Sensibilitatea tactila, termica si dureroasa este abolita.In degeratura de gradul Iii, apare necroza tegumentara cu afectarea straturilor profunde. Uneori leziunea i-a aspectul unei gangrene umede. Dupa detasarea placardului de necroza, ramane o ulceratie atona care se vindeca prin granulare dupa 2-3 luni de evolutie.In degeratura do gradul IV apare un aspect de mumificare a tegumentului datorita gangrenei uscate care intereseaza si osul. Dupa 2-3 saptamani de evolutie apare o separatie neta intre zona vie si cea necrotizata. Deseori in degeraturile de gradul III si IV apar infectiile supraadaugale cu germeni anaerobi (telanosul si gangrena ga/oasa) (.22).
Primul ajutor se realizeaza prin scoaterea victimei din mediul cu temperatura scazuta si transportarea ei intr-o camera incalzita. Zonele afectate se vor acoperii cu materiale calduroase. Se mai pot administra bauturi calde, alcool in cantitate mica 50-l00 ml, alimente calde in cantitate moderata. incalzirea zonelor afectate se poate realiza prin introducerea acesteia intr-o baie a carei temperatura creste progresiv de la 27gradeC la 36grade C in decurs de 1-2 ore. Durerile se vor combate cu antialgice (Algocalmin, Piafen), sedative (Valcriana, Bromuri), hipnotice (Fcnobarbital, Ciclobarbital, Nitrazepam). Leziunea se spala cu apa si sapun apoi se dezinfecta in abundenta cu alcool medical, cu aplicarea ulterioara de pansamente aseptice sau cu diferite antibiotice. Victima se interna de urgenta la spital.

ERITEMUL PERNIO
Este o forma discreta de degeraturi care apare in special la sexul feminin. Este caracterizata prin aparitia unor tegumente cianotice insotite de prurit , arsuri si uneori de noduli care se ulcereaza. Evolutia este bilaterala simetrica. Tratamentul se realizeaza prin administrare de sodilatatoare (Acid nicotinic, Complamiu, Ravicol, Vitamina PP) sau alte sodilatatoare periferice.In cazul degeraturilor de gradul III si IV, amputatiile de membru se vor realiza numai dupa delimitarea definiti a zonelor de necroza si gangrena.

Gradul degeraturii

Primul ajutor in cazul unei entorse

Entorse
Sunt traumatisme articulare inchise, ce afecteaza tesuturile moi articulare si periarticulare, produse in urma unei suprasolicitari bruste si necorespunzatoare a articulatiei. Entorsa nu este insotita de deplasarea segmentelor osoase ale articulatiei.
Semnele si simptomele unei entorse sunt:
- dureri articulare, discrete la inceput dar care se accentueaza in cateva ore
- limitare functionala a articulatiei
- tumefactie (edem), cu eritem (inrosire), caldura locala si eventual echimoza (vanataie).
Primul ajutor in cazul unei entorse consta in repausul fizic al articulatiei si aplicarea unei pungi cu gheata sau comprese reci. Acestea au un dublu efect: reduc durerea si determina vasoconstrictie locala, reducand fluxul sangvin local si prin aceasta limitand tumefactia si inflamatia locala.
De retinut

De cele mai multe ori, pentru persoanele fara pregatire medicala este greu de diferentiat entorsa de luxatie sau fractura; de aceea in fata unei victime a unui accident, care se plange de dureri la nivelul scheletului sau articulatiei, intotdeauna se va pune in repaus absolut zona dureroasa. Acest lucru se realizeaza prin imobilizare provizorie a regiunii.

Primul ajutor in cazul unei luxatii

Luxatia

Luxatia este traumatismul articular ce determina pierderea raporturilor normale intre suprafetele osoase ce formeaza articulatia. Luxatiile pot fi complete: cand deplasarea este totala sau incomplete numite si subluxatii, cand deplasarea capetelor osoase este partiala.
Semnele si simptomele unei luxatii sunt:
- durere articulara violenta la inceput, ce devine difuza si scade in intensitate in cateva zile
- impotenta functionala a articulatiei
- atitudine vicioasa a membrului (o atitudine nefireasca a membrului respectiv, datorata durerii si impotentei functionale)
- deformarea articulara.
Primul ajutor in caz de luxatie consta in imobilizarea membrului afectat si transportul ulterior intr-o unitate spitaliceasca unde se va realiza reducerea luxatiei (repunerea in pozitie normala a oaselor).

De retinut !

Nu se va incerca reducerea luxatiei: aceasta se face numai de catre personalul medical specializat!

Primul ajutor in cazul unor plagi

Plaga este o lipsa de continuitate a pielii, mucoaselor si a tesuturilor subiacente, produsa in urma actiunii unor agenti traumatici: fizici, chimici sau mecanici.
In functie de profunzime, plagile pot fi:
- superficiale: intereseaza numai tegumentul si tesutul subcutanat
- profunde, care pot fi: penetrante: cand plaga depaseste seroasele si se intinde si in interiorul cavitatilor abdominale, toracale cu sau fara intereseaza organelor interne, sau nepenetrante: cand nu depasesc seroasele (foite care invelesc organele si cavitatile abdominala si toracica).
In functie de mecanismul de producere, plagile pot fi: prin taiere, impungere, impuscare, zdrobire, muscare, contuze etc.
Plagile, pe langa modificarile anatomice pe care le pot determina, ele reprezinta si o poarta de intrare in organism pentru diversi agenti infectiosi. De aceea, in cazul unei plagi se va face toaleta plagii si se va pansa plaga cat mai repede posibil.


Primul ajutor

- degajarea plagii: se scot hainele sau incaltamintea care acopera plaga; daca aceasta este intr-o zona acoperita de par, se va incerca indepartarea parului
- dezinfectarea mainilor salvatorului (acolo unde este posibil) prin spalarea cu apa si sapun, urmata eventual de clatirea cu alcool
- curatarea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii: cu un tampon cu apa si sapun sau un dezinfectant (apa oxigenata, rivanol, iod, betadina, alcool sanitar)
- curatarea sau dezinfectarea plagii: se poate face cu apa oxigenata, rivanol sau betadina, fie cu ajutorul unui tampon din tifon fie turnand direct pe plaga
- pansarea plagii: acoperirea plagii cu pansamente sterile si bandaje.

De retinut

NU se vor aplica dezinfectanti tari, iritanti (alcool sanitar sau tinctura de iod) pe plaga, deoarece acestia pot provoca necroza tesuturilor.
NU se va curata sau pansa o plaga cu tampoane de vata, deoarece pot ramane scame in plaga.
Nu se va incerca extragerea corpilor straini infipti adanc in plaga, cu exceptia corpurilor mici, care se gasesc la suprafata (pietricele, nisip) deoarece se pot declansa hemoragii.

Kit pentru Primul Ajutor

Conceput de Bushcraft NICA

Kit pentru Primul Ajutor

Tinctura de iod
Rivanol
Spirt sanitar
Forfecuta
Pipeta
Betisoare
Rola de tifon
Leucoplast
Imodium
Piafen
Ranitidina
Tusin forte
Husa de purtare

Despre limitele organismului uman

Despre limitele organismului uman

Menţinerea, prelungirea vieţii cu orice preţ a devenit, pare-se, scopul suprem pentru omul modern, prins într-o ciudată societate hedonist-consumist-postmodernistă, cum este cea din zilele noastre. Cu toate că dorinţa de a rămâne în viaţă nu este doar rezultatul direct al celui mai puternic instinct, cel de supravieţuire, ci şi al unor posibilităţi reale pe care ni le oferă ştiinţa, cunoaştem încă puţine informaţii cu privire la limitele trupului nostru. Dincolo de presupuneri sau estimări „din ochi”, ştiinţa poate să ne ofere în prezent o serie de cifre şi informaţii cu privire la extremele pe care le poate atinge corpului uman, precum şi cu privire la supravieţuirea în condiţii vitrege.
Cât te poţi baza pe propriul trup? Într-un viitor oricând posibil, nu va conta mai deloc ce forma de învăţământ ai absolvit sau cât de bine te descurci cu calculatorul. Evident, nici nepotismul nu va mai fi la nivelul la care este prezent astăzi în societate. La urma urmei, în caz de supravieţuire extremă, ne vom confrunta cu un "care pe care" nemaiîntâlnitîn cadrul istoriei moderne şi contemporane. Va conta mai mult pregătirea spirituală, ca şi - evident - cea fizică, cunoştinţele de bază în arta supravietuirii şi înţelegerea secretelor mediului înconjurător, de la cel antropic la jungle, deşerturi, păduri sau oceane.
În aceste condiţii, se impune o revizuire a cunoştinţelor pe care le deţinem cu privire la parametrii de funcţionare a organismului uman supus unor factori extremi de ordin extern sau intern. Cu toţii am auzit de oameni care au supravieţuit unor accidente sau alte întâmplări, în condiţii incredibile, în urma cărora, teoretic, nicio fiinţă umană nu ar fi avut cum să scape cu viaţă. Au existat astfel cazuri documentate de oameni care au supravieţuit unor răni de glonte în cap sau căderii de pe o clădire de 10 etaje, dar acestea sunt cazuri izolate.Când vine vorba de anduranţa organismului uman şi supravieţuirea fără niciun ajutor, cercetările recente în domeniu au stabilit aşa numita "Regulă a lui Trei".Regula lui Trei face referire directă la cât de mult poate rezista un om obişnuit fără aer (trei minute), fără apă (trei zile) şi fără hrană (trei săptămâni).Alte limite sunt un pic mai particularizate în funcţie de factori importanţi, precum starea generală de sănătate, vârsta, condiţia fizică, condiţionarea specifică şi, nu în ultimul rând, antrenamentul mental şi mijloacele de revigorare a spiritului fiecăruia.Răspunsurile pe care le dăm unor întrebări, foarte legitime în contextul dat, precum: cât timp poţi rămâne treaz fără să mori, la ce altitudine poţi ajunge fără să te sufoci, ori la ce grad al acceleraţiei rezişti înainte ca trupul tău să fie zdrobit? spun multe despre fragilitatea sau, din contră, rezistenţa acestui înveliş de carne şi oase pe care îl numim trup omenesc.

Cât putem rezista fără somn?


Ei bine, experimentele au demonstrat că piloţii de vânătoare din cadrul Air Force au intrat într-o stare de delir după ce au fost supuşi privării de somn. Tot în urma experimentelor a reieşit că o singură noapte de nesomn scade abilităţile de a şofa la fel de mult ca şi consumul câtorva pahare de vin. Recordul absolul de a rămâne treaz aparţine lui Randy Gardner, care la vârsta de 17 ani a reuşit să rămână treaz un număr de 264 ore, adică circa 11 zile.
Dar când privarea de somn duce la moarte?
Un chinez în vârstă de 26 ani a murit după ce a rămas treaz timp de 11 zile, într-o încercare de a viziona toate meciurile din cadrul unui Campionat European. Demn de reţinut: cetăţeanul chinez a consumat alcool şi a fumat mult pe perioada celor 11 zile, iar medicii nu au putut să afle în ce măsură consumul acestor intoxicante a avut vreun rol în deces. În cadrul unui experiment - cum altfel decât crud? - cercetătorii din cadrul Universităţii din Chicago au obligat niste şobolani de laborator să nu doarmă deloc. Bietele rozătoare au sucombat după două săptămâni de chin.
Înainte să moară, şobolanii au prezentat simptome de hipermetabolism, o condiţie în care metabolismul organismului funcţionează la viteze atât de mari, încât arde toate caloriile din organism. În analele medicinei, hipermetabolismul a fost mereu în legătură cu lipsa somnului.

Ce cantitate de radiaţie putem absorbi?

Expunerea la radiaţii intense este un pericol pe termen lung pentru orice vietate, deoarece produce mutaţii serioase în ADN, putând modifica materialul genetic astfel încât se ajunge la apariţia şi dezvoltarea cancerelor. Dar care este cantitatea de radiaţii necesară pentru a produce moartea unui om? Conform lui Peter Caracappa, specialist în protecţia contra radiaţiilor atomice din cadrul Institutului Politehnic Rensselaer, o expunere de doar câteva minute la o radiaţie cu intensitatea de 5-6 unităţi Sievert provoacă diferite forme de cancer.Pentru a ne imaginea ce înseamnă asta, trebuie să ne amintim că muncitorii niponi care au lucrat în împrejurimile centralei de la Fukushima, după producerea accidentului de tristă amintire, au absorbit circa 0,4-1 unităţi Sievert pe oră. Cu toate că au supravieţuit pe termen redus, riscul de a face cancer este foarte ridicat în cazul acestor adevăraţi eroi.

La ce acceleraţie rezistăm?

Cutia toracică ne protejează inima şi plămânii de şocurile relativ puternice cu care ne putem confrunta în viaţa de zi cu zi, gen lovituri sau căzături, dar nu ne este de mare ajutor atunci când organismul nostru este supus unor forţe precum cele pe care trebuie să le suporte piloţii avioanelor de vânătoare de ultimă generaţie.Cercetătorii din cadrul NASA şi ai U. S. Air Force au dorit întotdeauna să afle limitele organismului uman în astfel de situaţii, pentru a putea concepe ulterior echipamente de protecţie speciale. Conform unor cercetări recente, un om supus unor accelerări laterale care ating valoarea de 14 G se poate alege cu organele interne smulse de la locul lor...O acceleraţie de 4-8 G poate provoca simptome asemănătoare unui KO încasat de la un campion mondial de box la categoria grea.

Care sunt limitele foamei?

Adaptările de ordin metabolic şi fiziologic prin care trec oamenii aflaţi în pericol să moară de foame au fascinat cercetătorii timp de peste un secol, de când medicina modernă studiază acest sumbru fenomen. Cu toate acestea, şi la ora actuală au rămas multe necunoscute pe harta cunoaşterii proceselor biologice pe care le declanşează inaniţia. Un studiu recent, care ia în considerare Indicele Masei Corporale, arată deosebiri interesante care ţin de sex, în ceea ce priveşte rezistenţa la foame.
Spre exemplu, dacă un bărbat a ajuns să aibă un IMC de valoarea 13, este în pericol să moară de inaniţie. În contrast, femeile supravieţuiesc chiar dacă IMC-ul lor atinge valoarea de 11; au existat cazuri ale unor femei care au supravieţuit şi cu un indice de 10 sau 9. Abilitatea naturală a femeii de a rezista mai bine decât bărbaţii unor perioade prelungite de foamete are două mari cauze:
1. Femeile pot depozita în mod natural cantităţi de grăsime mai mari decât bărbaţii, iar grăsimea furnizează o cantitate mai mare de energie decât proteinele prezente în masa musculară mai mare a bărbaţilor.
2. Contribuţia energiei eliberate prin arderea grăsimilor este mai mare în cazul femeilor, care îşi pot conserva astfel mai bine rezervele de proteine.Conform evidenţelor verificabile, oamenii mor de inaniţie după circa 45 zile în care nu au mâncat absolut nimic. Se estimează că, după trecerea celor 45 zile fatidice, corpul uman şi-a pierdut 30-35% din greutatea iniţială.

Care sunt limitele noastre în faţa frigului?

Temperatura tipică a organismului uman este de +37 grade Celsius. Dacă a scăzut cu un singur grad şi a ajuns la 36, timpii de reacţie şi gândirea sunt deja serios afectate. Dacă ai ajuns să ai doar 35 grade, nu mai eşti capabil(ă) să îţi scrii propriul nume pe hârtie, iar mersul pe jos devine ceva extrem de dificil. La 33 grade, omul devine complet iraţional, ajungând chiar să-şi arunce propriul echipament de supravieţuire. La o temperatură de 32 grade, majoritatea oamenilor colapsează şi orice fiinţă omenească devine inconştientă odată ce temperatura sa corporală atinge 30 grade. La 20 grade, inima deja nu mai bate...Cu toate acestea sunt şi excepţii notabile, cum este cazul unui bebeluş care, în anul 2001, a fost salvat după ce inima sa nu mai bătuse timp de 2 ore, iar temperatura sa corporală atinsese doar 16 grade Celsius.

La ce fel de lovituri şi şocuri putem rezista?


Ţesutul muscular uman generează circa 0,3 micronewtoni de forţă pe fibră musculară. Adică aproximativ 100 newtoni (10 kg) pentru fiecare centimetru pătrat de muşchi.
Dar oasele din braţul uman rezistă unei forţe de compresie de circa 200 megapascali, adică echivalentul unei forţe de 50 kilonewtoni.
În anul 1931, se pare că boxerul Max Baer a administrat oponentului său, Ernie Schaff, cel mai puternic pumn din istorie. Ernie nu şi-a mai revenit niciodată. A intrat în comă profundă şi a murit după şase luni.
Cât de mult sânge putem pierde, şi totuşi să supravieţuim?
Un adult are, în funcţie de greutatea corporală, 3,8-5.6 litri de sânge. Putem pierde circa 15 % din totalul de sânge, fără efecte imediate. Dar dacă pierdem 40% din volumul total de sânge, presiunea sangvină devine prea scăzută. Inima intră astfel în tahicardie ventriculară, care poate deveni oricând fatală. Exerciţiile de tip cardio îmbunătăţesc şansele de supravieţuire în cazul unor pierderi importante de sânge.
Recordul aparţine unei persoane care a supravieţuit unui accident, cu toate că pierduse aproximativ 75% din cantitatea de sânge.

La câte înţepături de albină rezistăm?

Pericolul de a fi atacat de un roi de albine sau viespi nu este deloc mic, mai ales pentru cei care îşi petrec mult timp în natură: amatori de drumeţii, fotografi, pădurari, militari, agricultori, unii sportivi, alpinişti, etc.
Pe baza estimărilor specialiştilor, un om obişnuit moare după ce a fost înţepat de circa 600 albine. Dar rezistenţa la veninul acestor insecte ţine de mulţi alţi factori.
Recordul în domeniu este deţinut de o persoană care a supravieţuit la 2243 înţepături de albine.

Se poate supravieţui sunetelor?

Intensitatea sunetelor se măsoară în decibeli. Bunăoară, un avion cu reacţie, care decolează la distanţa de 50 metri de un om, produce un sunet de 125 decibeli (dB), dureros de puternic pentru urechile noastre.
Limita intensităţii suntelor pe care le poate suporta organismul nostru este de 160 dB. Deasupra acestei limite, timpanul urechii cedează.
În plus, vătămarea organelor interne supuse unor intensităţi mari ale sunetului este foarte posibilă.
Se estimează că cel mai puternic sunet înregistrat vreodată a rezultat în urma erupţiei vulcanului Krakatoa din anul 1883: la distanţa de 160 kilometri de locul erupţiei violente, intensitatea sunetului a atins valoarea de 180 decibeli. Orice om care s-ar fi aflat la 140 kilometri de vulcan ar fi fost lovit de un sunet de 200 decibeli, iar la acest volum, plămânii săi ar fi fost literalmente rupţi, omul decedând în urma emboliei pulmonare.
O grenadă de sunet de tip T-420 poate genera un zgomot de 175 decibeli la o distanţă de 2 metri. Mai aproape de atât, volumul sunetului creşte la 186 decibeli, suficient pentru a provoca un infarct.

Kit pentru supravietuire ”Bushcraft NICA „

ToporLanterna
Cutit Bushcraft NICA
Spray cu piper
Pistol Smith-Wesson cal.9mm
Cartuse cu gaz cal.9mm
Colier de prindere din plastic
Elastic colorat
Rola banda adeziva
Ghem de sfoara din canepa
Ghem de sfoara sintetica
Sac mic din plastic
Foli din plastic
Hamac cu cordeline de fixare
Curea din bumbac colorata
Servet din plastic
Ata pentru cusut
Ac
Lumanari
Carabiniere
Chibrit
Bricheta
Lupa *Elastic*Banda de bumbac