Mersul pe jos pentru a putea sa te salvezi
Înainte de a părăsi epava avionului sau a maşinii, construieşte lângă ea un semn, o săgeată
mare şi vizibilă de la înălţime, care să arate unui eventual avion de salvare direcţia spre care ai plecat.
La început mergi foarte încet. Dacă apar semne de băşici la tălpi, opreşte-te şi tratează-le . Măreşte viteza treptat. Încearcă să umbli cu un mers, o călcătură care nu produce băşici.
Dacă poţi, evită văile adânci, prăpăstiile, stâncile, pereţii, desişurile, mlaştinile, chiar dacă prin ocolirea
lor lungeşti mult drumul. La urcuş mergi în zig-zag.
Umblaţi în coloană, în şir indian. Nu vă înghesuiţi (interval 2-3 m), nu vă întreceţi. Staţi
împreună. Pe teren sau pe pante întinse, netede, la şes, coloana va fi condusă de persoana cea mai slabă.
Pe teren accidentat în frunte merge un om zdravăn, experimentat (capul, deschizătorul de drum).
Persoana de la sfârşitul coloanei, (încheietorul grupului) are grijă să nu rămână nimeni în urmă.
Dacă unul se opreşte, toţi ceilalţi vor face la fel.
Unu - doi membri ai grupului (numai adulţi!) pot fi lăsaţi să o ia mai repede înainte ca să
deschidă drumul, să recunoască traseul şi să pregătească tabăra. Ei vor lăsa pe drum, marcaje vizibile,
convenite. Dar atenţie să nu-i pierdeţi şi să nu vă pierdeţi!
Pauzele - se fac atunci când este nevoie de ele, NU la anumite intervale de timp prestabilite.
Totuşi, opririle prea dese sunt contraproductive. Încearcă să parcurgi distanţe cât mai mari într-un ritm
constant, convenabil. Orientativ se recomandă pauze de 5-10 minute la fiecare oră sau după fiecare 300
m diferenţă de nivel.
Ceaţa - înşeală simţul de orientare şi echilibru (te face să te învârti într-un cerc, în general cu
deviere spre dreapta); falsifică aprecierea distanţelor şi mărimii pantelor; deformează sau chiar face
imposibilă determinarea direcţiei zgomotelor; anulează senzaţia de mişcare, de urcare sau de coborâre a
pantelor.
În ceaţă mergi pe linia de creastă, mai ales la urcuş, pentru a ajunge în puncte înalte,
dominante, de unde te poţi orienta cu ajutorul celorlalte procedee; sau mergi pe firul văilor, care duc d
regulă la un izvor, un pârâiaş, o casă, o cabană, o stână etc. Poţi folosi potecile de om sau de animale.
Nu merge însă prin pădure, sau de-a curmezişul pantelor sau înălţimilor.
Dar în întuneric, pe ceaţă, pe viscol sau vijelie - mai bine NU înainta. Opreşte-te şi
adăposteşte-te imediat
Termină totdeauna devreme etapa zilnică de mers, ca să poţi pregăti tabăra înainte de lăsarea
întunericului.
Când treci peste sau prin zone mocirloase, cu gheaţă, pe teren cu suprafaţa instabilă, ia la tine
o prăjină. Dacă începi să te scufunzi, întinde-te orizontal, rosto-goleşte-te şi târăşte-te ţinând prăjina
transversal sub umeri sau piept, ca să ajungi la mal. Nu te speria, nu face mişcări violente.
În timpul călătoriei mănâncă ; bea ; fii vesel: cântă.
Dacă faci turism cu cortul (dar nu numai): seara, prima urgenţă e ridicarea cortului (pentru
cazul în care se strică vremea sau năvălesc insectele). Când ajungi la locul de popas şi goleşti rucsacul:
- aşează lanterna la îndemână;
- aşează separat alimentele şi vesela;
- pune la îndemână un pulovăr sau un hanorac.
Pentru refacerea organismului, mănâncă cât mai repede după efort (în max o oră). Aprinde
focul sau soba pe un loc orizontal, ferit de vânt, departe de obiectele care pot lua foc: cort, iarbă uscată
etc.
Înainte de culcare:
- pune lanterna, hârtia igienică, prosopul într-un loc cunoscut, uşor accesibil;
- securizează cortul: scoate din el orice obiect mirositor (alimente, pasta de dinţi, săpunul,
hainele îmbibate cu sudoare etc.) şi atârnă-le cât mai sus;
- goleşte rucsacul, lasă deschise toate buzunarele ori clapele şi agaţă-1 cât mai sus (animalele
curioase să vadă ce-i înăuntrul buzunarelor nu vor mai roade pânza, dacă ele sunt deschise);
- pregăteşte de cu seara apa pentru dimineaţă, ca să poţi pleca cât mai repede;
- nu deranja vecinii de camping; nu face gălăgie, nu asculta muzică după apusul soarelui;
- stai puţin şi admiră cerul înstelat, mulţumeşte lui Dumnezeu că eşti viu şi sănătos.
Marşul pe jos se poate desfăşura:
Prin regiunile polare: cum ar fi Arctica, Antarctica, zonele nordice din Alaska, Canada,
Groenlanda, Islanda, Scandinavia, nordul Rusiei; zonele de mare altitudine pot fi şi ele considerate
polare.
Temperatura ajunge iarna la - 40°... - 80°C. Vântul violent poate sufla şi ridica zăpada la 30 m
înălţime. Un vânt de 32 Km/h coboară termometrul de la -14°C (în aer liniştit) la -34°C. La solstiţiu, în
mijlocul iernii, la amiază poate fi complet întuneric, dar vara, ziua durează 24 h.
Frigul blochează mintea (din cauza încetinirii şi slăbirii circulaţiei sanguine). Fă-ţi un plan
repede, cât încă mai eşti cald şi gândeşti coerent.
Salvează echipamentul din epava avionului sau a navei imediat ce dispare pericolul de foc
care urmează după prăbuşire, aterizarea forţată sau naufragiu. Dacă e frig puternic, scurge uleiul sau
motorina pe sol, înainte de a îngheţa în baia motorului sau în rezervor. Benzina cu cifra octanică
ridicată (de avion) nu îngheaţă, poate fi lăsată în rezervor. Scoate acumulatorul şi depozitează-1 la
căldură. Organizează şi verifică: hainele, adăpostul şi focul.
* Când stai - adăposteşte-te: nu sta în bătaia vântului! Caută un adăpost natural pe care să-l
îmbunătăţeşti. Evită locurile în care adăpostul sau chiar tu ai putea fi îngropat de o alunecare sau de o
avalanşă de zăpadă ori pietre. Nu face adăpostul lângă apă - unde stau musca neagră, ţânţarul şi tăunul.
Apără-te de insecte -
Pentru a păstra căldură în adăpost şi în corp:
- Păstrează curăţenia: murdăria şi grăsimea blochează spaţiile termoizolante
cu aer.
- Evită supraîncălzirea: ventilează-te!
- Nu purta hainele strânse pe corp: lasă aerul să circule!
- Păstrează hainele uscate: pe dinafară şi pe dinăuntru!
În timp ce aştepţi salvatorii, pregăteşte materialele şi echipamentul
* Aprinde un foc deşi combustibilul se găseşte mai greu: lemne plutitoare; untură de focă sau
de pasăre; din epavă.
În tundră găseşti sălcii, tufişuri de mesteacăn sau jnepeni. Uneori găseşti casiope - o plant
întinsă pe sol, cu frunze mici şi flori albe ca de lăcrămioară. Conţine multă răşină şi arde chiar udă.
* Apa: vara găseşti apă destulă. Chiar dacă băltoaca pare murdară, maro şi are gust sălciu,
plantele care cresc în ea o menţin potabilă. Dacă ai dubii, fierbe-o.
Iarna topeşte gheaţa şi zăpada. Nu mânca gheaţă sfărâmată, poate să-ţi rănească gura şi să te
deshidrateze.
* Igiena: principalele pericole sunt degeraturile, îngheţul (hipotermia) şi orbirea (temporară).
Prea buna etanşare a adăpostului poate duce la asfixierea cu oxid de carbon.
Frigul moleşeşte gândirea. Menţine-te activ şi vigilent, dar evită oboseala şi păstrează-ţi
energia pentru treburile utile şi urgente. Dormi cât mai mult poţi -nu vei îngheţa în somn, decât dacă
eşti atât de obosit încât nu poţi reface căldura pe care o pierzi către aerul înconjurător. Mişcă şi masează
degetele de la mâini şi de la picioare, urechile. la măsuri de prevenire a degeraturilor. Nu pune gaz sau
ulei pe piele - îngheaţă imediat şi distruge pielea.
Ai grijă să nu amâni defecarea - altfel apare constipaţia (periculoasă). Încearcă s-o termini
înainte de ieşirea planificată din adăpost - cu această ocazie vei evacua şi gunoaiele.
* îmbrăcămintea: gerul puternic provoacă în câteva minute degerarea oricărei părţi de corp
descoperite. Deci acoperă complet tot corpul. Poartă o glugă care se strânge cu şiret; tivul de blană
împiedică respiraţia să îngheţe pe faţă şi să rănească pielea. Dacă hainele nu au şireturi, leagă cu o
sfoară manşetele de la mâneci şi de la pantaloni, ori bagă-le în mănuşi, ciorapi sau în ghete, spre a evita
pierderea de căldură. Dacă transpiri, lărgeşte gulerul şi manşetele, eventual dezbracă un strat de haine.
* Skiurile pot fi improvizate din lemn sau metal (bucăţi din vehicul) şi vor avea lăţimea aprox
15 cm şi lungimea maxim 1 m. Beţele de ski se pot face din crengi.
* Rachete pentru zăpadă: Pe zăpadă bătută, veche, se merge excelent cu skiurile, dar pe
zăpada afânată, proaspătă, sunt mai bune rachetele de zăpadă (inventate de eschimoşi). Când păşeşti cu
racheta, menţine-o cât mai paralelă cu suprafaţa zăpezii, deci ridică fiecare picior fără a înclina laba.
* Cum se confectxionează o rachetă: dintr-o creangă sau o tulpină lungă de brad tânăr (verde),
molid sau salcie se face o buclă, iar capetele se leagă bine împreună . Apoi se leagă
traversele şi se împleteşte plasa. Sau, se pot folosi bucăţi de ţeava, scândură sau plasă de sârmă - orice
material care ar putea asigura mărirea suprafeţei de călcare şi apăsare a tălpii pe zăpadă. Racheta va fi
cât mai uşoară, nu cât mai solidă. Înjghebează din crengi o zonă centrală mai rigidă, de care îţi legi
încălţămintea.
