Eruptia vulcanica
Pe glob sunt peste 1500 de vulcani activi, amplasaţi în zonele geografice cele mai expuse şi la
cutremure. În afară de vulcanii activi, cunoscuţi şi bine supravegheaţi, în fiecare an câteva zeci de
vulcani consideraţi „adormiţi" (inactivi timp de 50-10000 ani) se activează pe neaşteptate - de exemplu
Vezuviul, Etna - Italia, Mount Rainier - SUA, La Soufriere - Guadelupa, Popocatepetl - Mexic,
Auvergne - Franţa. Vulcanii îşi înteţesc activitatea înaintea unei erupţii majore.
Semne prevestitoare sunt: mirosul sulfuros, încălzirea râurilor; ploaia acidă (pişcă la nas,
piele); vibraţiile solului, minicutremure; trâmbele de aburi; zgomote puternice din vulcan sau din
interiorul pământului.
Pregătiri: când apar semnele prevestitoare - fugi, îndepărtează-te. Nu aştepta
- mai târziu vor apărea probleme de transport, traficul va fi aglomerat. Atenţie când te
evacuezi cu automobilul: cenuşa face şoseaua alunecoasă, chiar dacă nu o blochează. Evită drumul care
merge printr-o vale -în care ar putea să apară şi un torent de noroi.
Când vulcanul erupe:
Lava (rocă topită, incandescentă, semilichidă) striveşte şi îngroapă orice întâlneşte în drum.
Lava îşi continuă mersul fără oprire până ajunge la fundul unei văi, sau până se răceşte şi se solidifică.
Dar lava reprezintă pericolul cel mai mic pentru oameni. Orice om valid poate fugi mai repede decât
majoritatea scurgerilor de lavă incandescentă.
Proiectilele aruncate de erupţie au dimensiuni variabile - de la mărimea unei pietricele până la
bucăţi uriaşe de lavă, care pot ajunge la distanţe foarte mari de crater.
Cenuşa vulcanică rezultă din fărâmiţarea rocilor aruncate prin crater, într-un nor de abur şi
gaze. Abrazivă, iritantă, grea, volumul şi greutatea ei pot cauza prăbuşirea acoperişului caselor,
strivirea recoltei, blocarea căilor de comunicaţie şi râurilor. Cenuşa vulcanică poate acoperi o zonă
chiar şi mai mare decât proiectilele. Împreună cu gazele toxice, poate afecta plămânii copiilor,
bătrânilor, suferinzilor de boli respiratorii. Persoanele sănătoase se pot intoxica numai în imediata
apropiere a craterului, unde concentraţia gazelor toxice este mai mare.
Dar cenuşa vulcanică amestecată cu apă poate produce o ploaie de acid sulfuric şi alţi acizi, cu
o concentraţie suficientă pentru a irita sau chiar arde pielea, ochii, membranele sensibile.
Când fugi din apropierea unei erupţii, acoperă-ţi capul cu o pălărie groasă sau o cască de
protecţie. Acoperă-ţi faţa, nasul, gura cu o mască improvizată dintr-o cârpă udă, mai bine cu o mască
industrială de praf, ca protecţie contra gazelor otrăvitoare, a căderilor de cenuşă şi a ploii care o
însoţeşte de obicei. Poartă ochelari de protecţie etanşaţi pe faţă, în jurul ochilor - ca cei de ski, nu din
cei obişnuiţi. Îmbracă-te cu haine groase. Când ajungi la adăpost, în siguranţă, dezbracă-te şi spală cu
multă apă pielea expusă şi clăteşte ochii cu apă curată. Dacă te afli mai departe de vulcan, s-ar putea să
nu mai fie obligatorie evacuarea.
Sfera de foc: ca urmare a erupţiei pot apărea „mingi" uriaşe alcătuite din gaze incandescente
amestecate cu praf sau cenuşă, care se rostogolesc la vale pe pantele vulcanului cu viteze de peste 150
km/oră. Dacă te afli în calea unei sfere de foc şi nu te poţi refugia iute într-un adăpost subteran, îţi
rămâne o singură şansă de scăpare: să te scufunzi sub o apă şi să-ţi ţii respiraţia 1/2 -l minut, când
mingea trece peste tine.
Torentul de noroi: erupţia vulcanică poate topi gheaţa şi zăpada de pe munte, producând un
torent glaciar. „Râul" se amestecă cu pământul antrenat şi formează un şuvoi de noroi denumit „lahar".
El curge cu viteze de până la 100 km/oră, distrugând şi acoperind tot ce întâlneşte în cale. Pericolul
apariţiei unui torent sau unor torenţi de noroi continuă să existe chiar şi după terminarea erupţiei
principale.
Un torent poate apărea chiar şi fără o erupţie violentă, vizibilă - de exemplu în cazul unui
vulcan adormit, care produce însă căldură suficientă ca să topească zăpada. Apa rezultată se
acumulează uneori îndărătul unui baraj natural de gheaţă. Este suficientă o ploaie puternică şi barajul se
rupe - dând naştere unui torent.
Sursa:Manual de supravietuire 17.6 -Serban Derlogea
Pe glob sunt peste 1500 de vulcani activi, amplasaţi în zonele geografice cele mai expuse şi la
cutremure. În afară de vulcanii activi, cunoscuţi şi bine supravegheaţi, în fiecare an câteva zeci de
vulcani consideraţi „adormiţi" (inactivi timp de 50-10000 ani) se activează pe neaşteptate - de exemplu
Vezuviul, Etna - Italia, Mount Rainier - SUA, La Soufriere - Guadelupa, Popocatepetl - Mexic,
Auvergne - Franţa. Vulcanii îşi înteţesc activitatea înaintea unei erupţii majore.
Semne prevestitoare sunt: mirosul sulfuros, încălzirea râurilor; ploaia acidă (pişcă la nas,
piele); vibraţiile solului, minicutremure; trâmbele de aburi; zgomote puternice din vulcan sau din
interiorul pământului.
Pregătiri: când apar semnele prevestitoare - fugi, îndepărtează-te. Nu aştepta
- mai târziu vor apărea probleme de transport, traficul va fi aglomerat. Atenţie când te
evacuezi cu automobilul: cenuşa face şoseaua alunecoasă, chiar dacă nu o blochează. Evită drumul care
merge printr-o vale -în care ar putea să apară şi un torent de noroi.
Când vulcanul erupe:
Lava (rocă topită, incandescentă, semilichidă) striveşte şi îngroapă orice întâlneşte în drum.
Lava îşi continuă mersul fără oprire până ajunge la fundul unei văi, sau până se răceşte şi se solidifică.
Dar lava reprezintă pericolul cel mai mic pentru oameni. Orice om valid poate fugi mai repede decât
majoritatea scurgerilor de lavă incandescentă.
Proiectilele aruncate de erupţie au dimensiuni variabile - de la mărimea unei pietricele până la
bucăţi uriaşe de lavă, care pot ajunge la distanţe foarte mari de crater.
Cenuşa vulcanică rezultă din fărâmiţarea rocilor aruncate prin crater, într-un nor de abur şi
gaze. Abrazivă, iritantă, grea, volumul şi greutatea ei pot cauza prăbuşirea acoperişului caselor,
strivirea recoltei, blocarea căilor de comunicaţie şi râurilor. Cenuşa vulcanică poate acoperi o zonă
chiar şi mai mare decât proiectilele. Împreună cu gazele toxice, poate afecta plămânii copiilor,
bătrânilor, suferinzilor de boli respiratorii. Persoanele sănătoase se pot intoxica numai în imediata
apropiere a craterului, unde concentraţia gazelor toxice este mai mare.
Dar cenuşa vulcanică amestecată cu apă poate produce o ploaie de acid sulfuric şi alţi acizi, cu
o concentraţie suficientă pentru a irita sau chiar arde pielea, ochii, membranele sensibile.
Când fugi din apropierea unei erupţii, acoperă-ţi capul cu o pălărie groasă sau o cască de
protecţie. Acoperă-ţi faţa, nasul, gura cu o mască improvizată dintr-o cârpă udă, mai bine cu o mască
industrială de praf, ca protecţie contra gazelor otrăvitoare, a căderilor de cenuşă şi a ploii care o
însoţeşte de obicei. Poartă ochelari de protecţie etanşaţi pe faţă, în jurul ochilor - ca cei de ski, nu din
cei obişnuiţi. Îmbracă-te cu haine groase. Când ajungi la adăpost, în siguranţă, dezbracă-te şi spală cu
multă apă pielea expusă şi clăteşte ochii cu apă curată. Dacă te afli mai departe de vulcan, s-ar putea să
nu mai fie obligatorie evacuarea.
Sfera de foc: ca urmare a erupţiei pot apărea „mingi" uriaşe alcătuite din gaze incandescente
amestecate cu praf sau cenuşă, care se rostogolesc la vale pe pantele vulcanului cu viteze de peste 150
km/oră. Dacă te afli în calea unei sfere de foc şi nu te poţi refugia iute într-un adăpost subteran, îţi
rămâne o singură şansă de scăpare: să te scufunzi sub o apă şi să-ţi ţii respiraţia 1/2 -l minut, când
mingea trece peste tine.
Torentul de noroi: erupţia vulcanică poate topi gheaţa şi zăpada de pe munte, producând un
torent glaciar. „Râul" se amestecă cu pământul antrenat şi formează un şuvoi de noroi denumit „lahar".
El curge cu viteze de până la 100 km/oră, distrugând şi acoperind tot ce întâlneşte în cale. Pericolul
apariţiei unui torent sau unor torenţi de noroi continuă să existe chiar şi după terminarea erupţiei
principale.
Un torent poate apărea chiar şi fără o erupţie violentă, vizibilă - de exemplu în cazul unui
vulcan adormit, care produce însă căldură suficientă ca să topească zăpada. Apa rezultată se
acumulează uneori îndărătul unui baraj natural de gheaţă. Este suficientă o ploaie puternică şi barajul se
rupe - dând naştere unui torent.
Sursa:Manual de supravietuire 17.6 -Serban Derlogea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu