Echipamentul in salbaticie
Când pleci într-o călătorie, ia-ţi echipamente cat mai bune (din păcate, ele sunt şi mai
scumpe). Îţi vor uşura mult viaţa şi te vor ajuta să ajungi cu bine la ţintă. Cantitatea de echipamente
pentru o anumită acţiune rezultă ca un compromis între necesităţi (dictate de: posibilităţile călătorilor,
specificul călătoriei) şi posibilităţi (de procurare, transport, autorizaţii etc, plus resursele financiare).
Un factor decisiv trebuie să fie şi bunul simţ.
Dacă însă pe teren n-ai ce-ţi trebuie - descurcă-te, improvizează .
Echipamentele trebuie încercate şi verificate temeinic înainte de plecarea în excursie sau
călătorie: să fie în bună stare, să funcţioneze, să nu strângă etc, să reziste la forţe, uzură, apă, frig etc.
Mai ţine minte şi că: cel mai bun echipament nu face altceva decât ceea ce poţi tu face: sacul
de dormit doar păstrează căldura - n-o produce; rucsacul doar înveleşte şi susţine lucrurile - nu le cară
etc. Dacă nu eşti cât de puţin antrenat să dormi în frig, să cari greutăţi cu muşchii tăi, să te caţări, să tai
lemne ş.a.m.d.
- cele mai grozave echipamente nu-ţi mai folosesc (aproape) la nimic!
Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu împiedice mişcările, să apere de frig şi
ploaie - dar şi să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva
călduros de îmbrăcat.
Aerul constituie izolantul termic de bază, pentru că el transmite doar 7% din căldura pe care o
poate transfera sau pierde o ţesătură. Cu cât o haină înglobează mai mult aer, cu atât e mai
„călduroasă". De fapt, căldura e produsă de corp şi se poate doar pierde pe vreme friguroasă; hainele nu
fac altceva decât s-o păstreze. Sau, în cazul vremii călduroase, o împiedică să ajungă la piele.
Umezeala, transpiraţia măresc de circa 25 de ori transferul de căldură între corp-haine-aerul exterior (în
ambele sensuri). Ţesătura poate îngloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar între două straturi se
adună 50%, iar rugozitatea suprafeţei reţine 30% - aşa că numărul straturilor de haine este mai
important pentru izolarea termică decât grosimea lor (principiul foilor de ceapă).
Îmbrăcămintea pentru vreme rea este organizată în 3 feluri de straturi: Stratul interior
(lenjeria), vine în contact cu pielea şi are sarcina să menţină corpul uscat. Preferabil să asigure şi o
oarecare izolaţie termică şi să nu absoarbă transpiraţia (cum face bumbacul), ci s-o transmită spre
stratul următor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usucă greu şi răceşte pielea; e
plăcută la purtare vara.
Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilenă,
poliamidă), simple sau în amestec cu bumbacul. Mătasea are bune calităţi termoizolante, dar se rupe
uşor şi nu rezistă la umezeală.
Al doilea strat (intermediar) trebuie să fie termoizolant, să preia umezeala de la primul strat şi
s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obţin cu:
- ţesătura gen blană, din fibre sintetice: reţine umezeala în proporţie de maxim 1-5% din
propria greutate;
- puful şi fulgii de pasăre (sensibili la umezeală);
- lâna - care încălzeşte chiar şi în stare umedă; dezavantaje: absoarbe multă umezeală (30-40%
din greutatea proprie), se usucă greu.
Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau rânduri de ţesătură.
Al treilea strat (exterior) are rolul de protecţie contra intemperiilor: vânt, ploaie, zăpadă.
Trebuie să fie cât mai impermeabil faţă de exterior şi totodată permeabil pentru umezeală şi aburii care
vin dinspre corp. Ţesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decât cele sintetice, însă rezultatele
cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi:
- Gore-Tex, o membrană microporoasă, ai cărei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici decât o
picătură de apă şi de 700 ori mai mari decât molecula de abur. Din această cauză Gore-Tex rezistă la
presiunea unei coloane de apă de 8 m. înălţime, dar permite trecerea aburului. Este sensibilă la frecare,
uzură.
- Sympatex, o membrană ultrasubţire din poliester, fără pori. Funcţionarea ei se bazează pe
proprietăţile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o altă parte o respinge.
Rezistă la presiunea unei coloane de apă de 10 m. înălţime, dar permeabilitatea faţă de aburi e mai mică
decât a Gore-Texului.
O membrană sintetică nu poate fi folosită ca atare pentru confecţionarea hainelor, ci numai
între două straturi de ţesături obişnuite, care-i asigură consistenţa, rezistenţa etc. În acest sandviş,
membrana poate fi lipită sau laminată de stratul exterior, de ambele straturi sau de nici unul.
Încălţămintea este mai importantă decât îmbrăcămintea (cu băşici la picioare nu mai poţi
înainta deloc!).
Cu cât are mai puţine cusături şi cu cât e mai uşoară - cu atât mai bine. (Infanteristul zice că îi
e mai uşor să care 5 kg în spate decât 1 kg în picioare). Încălţămintea nu trebuie să strângă deloc
piciorul. Forma, mărimea bombeului trebuie să permită mişcarea liberă a degetelor şi totodată
susţinerea lor, astfel încât la coborâre ele să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie
groasă (ca să nu simţi pietrele ascuţite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susţină glezna şi din
lateral. Foloseşte ciorapi buni, groşi, din lână; calităţile lor de amortizare, protecţie, termoizolare sunt
vitale pentru succesul mersului şi călătoriei.
Pentru uscare, în încălţăminte se bagă hârtie de ziar sau igienică şi se lasă câteva ore să
absoarbă umezeala.
Echivalarea unităţilor de măsură a încălţămintei din Europa - Anglia - SUA: 32-1-1; 34-2-2;
35-23/4-3; 36-3V,-3V2; 37-4-4'/2; 38-5-5; 39-57,-6; 40-67,-7; 41-7-8; 42-8-9; 43-9V2; 44-97,-10 72; 45-
10-1172; 46-1 l-127r
Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariţiei băşicilor sau rosăturilor. NU pleca la un
drum lung cu încălţămintea nouă, strâmtă. Las-o să se înmoaie şi lărgeşte-o treptat, din timp. Întăreşteţi
pielea de la picioare frecând-o cu alcool, timp de aproximativ două săptămâni înainte de începerea
călătoriei sau marşului. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde încep rosăturile. Poţi lăsa
plasturele lipit câteva zile, până termini marşul.
Taie regulat unghiile şi rotunjeşte colţurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.
Când pleci într-o călătorie, ia-ţi echipamente cat mai bune (din păcate, ele sunt şi mai
scumpe). Îţi vor uşura mult viaţa şi te vor ajuta să ajungi cu bine la ţintă. Cantitatea de echipamente
pentru o anumită acţiune rezultă ca un compromis între necesităţi (dictate de: posibilităţile călătorilor,
specificul călătoriei) şi posibilităţi (de procurare, transport, autorizaţii etc, plus resursele financiare).
Un factor decisiv trebuie să fie şi bunul simţ.
Dacă însă pe teren n-ai ce-ţi trebuie - descurcă-te, improvizează .
Echipamentele trebuie încercate şi verificate temeinic înainte de plecarea în excursie sau
călătorie: să fie în bună stare, să funcţioneze, să nu strângă etc, să reziste la forţe, uzură, apă, frig etc.
Mai ţine minte şi că: cel mai bun echipament nu face altceva decât ceea ce poţi tu face: sacul
de dormit doar păstrează căldura - n-o produce; rucsacul doar înveleşte şi susţine lucrurile - nu le cară
etc. Dacă nu eşti cât de puţin antrenat să dormi în frig, să cari greutăţi cu muşchii tăi, să te caţări, să tai
lemne ş.a.m.d.
- cele mai grozave echipamente nu-ţi mai folosesc (aproape) la nimic!
Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu împiedice mişcările, să apere de frig şi
ploaie - dar şi să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva
călduros de îmbrăcat.
Aerul constituie izolantul termic de bază, pentru că el transmite doar 7% din căldura pe care o
poate transfera sau pierde o ţesătură. Cu cât o haină înglobează mai mult aer, cu atât e mai
„călduroasă". De fapt, căldura e produsă de corp şi se poate doar pierde pe vreme friguroasă; hainele nu
fac altceva decât s-o păstreze. Sau, în cazul vremii călduroase, o împiedică să ajungă la piele.
Umezeala, transpiraţia măresc de circa 25 de ori transferul de căldură între corp-haine-aerul exterior (în
ambele sensuri). Ţesătura poate îngloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar între două straturi se
adună 50%, iar rugozitatea suprafeţei reţine 30% - aşa că numărul straturilor de haine este mai
important pentru izolarea termică decât grosimea lor (principiul foilor de ceapă).
Îmbrăcămintea pentru vreme rea este organizată în 3 feluri de straturi: Stratul interior
(lenjeria), vine în contact cu pielea şi are sarcina să menţină corpul uscat. Preferabil să asigure şi o
oarecare izolaţie termică şi să nu absoarbă transpiraţia (cum face bumbacul), ci s-o transmită spre
stratul următor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usucă greu şi răceşte pielea; e
plăcută la purtare vara.
Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilenă,
poliamidă), simple sau în amestec cu bumbacul. Mătasea are bune calităţi termoizolante, dar se rupe
uşor şi nu rezistă la umezeală.
Al doilea strat (intermediar) trebuie să fie termoizolant, să preia umezeala de la primul strat şi
s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obţin cu:
- ţesătura gen blană, din fibre sintetice: reţine umezeala în proporţie de maxim 1-5% din
propria greutate;
- puful şi fulgii de pasăre (sensibili la umezeală);
- lâna - care încălzeşte chiar şi în stare umedă; dezavantaje: absoarbe multă umezeală (30-40%
din greutatea proprie), se usucă greu.
Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau rânduri de ţesătură.
Al treilea strat (exterior) are rolul de protecţie contra intemperiilor: vânt, ploaie, zăpadă.
Trebuie să fie cât mai impermeabil faţă de exterior şi totodată permeabil pentru umezeală şi aburii care
vin dinspre corp. Ţesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decât cele sintetice, însă rezultatele
cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi:
- Gore-Tex, o membrană microporoasă, ai cărei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici decât o
picătură de apă şi de 700 ori mai mari decât molecula de abur. Din această cauză Gore-Tex rezistă la
presiunea unei coloane de apă de 8 m. înălţime, dar permite trecerea aburului. Este sensibilă la frecare,
uzură.
- Sympatex, o membrană ultrasubţire din poliester, fără pori. Funcţionarea ei se bazează pe
proprietăţile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o altă parte o respinge.
Rezistă la presiunea unei coloane de apă de 10 m. înălţime, dar permeabilitatea faţă de aburi e mai mică
decât a Gore-Texului.
O membrană sintetică nu poate fi folosită ca atare pentru confecţionarea hainelor, ci numai
între două straturi de ţesături obişnuite, care-i asigură consistenţa, rezistenţa etc. În acest sandviş,
membrana poate fi lipită sau laminată de stratul exterior, de ambele straturi sau de nici unul.
Încălţămintea este mai importantă decât îmbrăcămintea (cu băşici la picioare nu mai poţi
înainta deloc!).
Cu cât are mai puţine cusături şi cu cât e mai uşoară - cu atât mai bine. (Infanteristul zice că îi
e mai uşor să care 5 kg în spate decât 1 kg în picioare). Încălţămintea nu trebuie să strângă deloc
piciorul. Forma, mărimea bombeului trebuie să permită mişcarea liberă a degetelor şi totodată
susţinerea lor, astfel încât la coborâre ele să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie
groasă (ca să nu simţi pietrele ascuţite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susţină glezna şi din
lateral. Foloseşte ciorapi buni, groşi, din lână; calităţile lor de amortizare, protecţie, termoizolare sunt
vitale pentru succesul mersului şi călătoriei.
Pentru uscare, în încălţăminte se bagă hârtie de ziar sau igienică şi se lasă câteva ore să
absoarbă umezeala.
Echivalarea unităţilor de măsură a încălţămintei din Europa - Anglia - SUA: 32-1-1; 34-2-2;
35-23/4-3; 36-3V,-3V2; 37-4-4'/2; 38-5-5; 39-57,-6; 40-67,-7; 41-7-8; 42-8-9; 43-9V2; 44-97,-10 72; 45-
10-1172; 46-1 l-127r
Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariţiei băşicilor sau rosăturilor. NU pleca la un
drum lung cu încălţămintea nouă, strâmtă. Las-o să se înmoaie şi lărgeşte-o treptat, din timp. Întăreşteţi
pielea de la picioare frecând-o cu alcool, timp de aproximativ două săptămâni înainte de începerea
călătoriei sau marşului. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde încep rosăturile. Poţi lăsa
plasturele lipit câteva zile, până termini marşul.
Taie regulat unghiile şi rotunjeşte colţurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu