Tabara in supravietuire
Taberele de supravieţuire au o tentă de aventură şi descoperire a resurselor care se află în mediul înconjurător, animalele prezente în zonele montane, rolul lor şi mai ales interacţiunea dintre om şi mediul înconjurător şi nu în ultimul rând descoperirii de sine şi modul în care fiecare individ se poate descurca doar cu ce îi oferă natura.
Cand iti alegi un loc pentru o tabara de supravietuire vei avea in vedere:
*sa fie langa un curs de apa
*sa ai lemne si arbusti pentru realizarea unui adapost improvizat
*sa ai lemne pentru foc
*in zona sa fie animale mici pentru a putea fi capturate si consumate
*sa existe izvoare pentru consumul de apa
*in zona sa fie plante salbatice si fructe de padure comestibile
*zona sa fie ferita de animale salbatice mari:ursi;lupi,rasi etc.
* să permită prevenirea surprizelor; să vezi, să auzi şi să fii bine văzut;
*să nu fie expus căderilor de pietre sau avalanşe;
* să ofere o protecţie naturală împotriva vântului, curentului, frigului şi umidităţii, pe contrapante sau în căldările munţilor. Versanţii preferabili sunt cei expuşi spre sud, iar zona cea mai caldă a acestora se află între mijlocul şi pătrimea lor superioară;
*să aibă o suprafaţă netedă şi orizontală pe care să se poată instala cortul sau amenaja culcuşurile, cu o mică terasă la intrare; să nu dea posibilitatea alunecării obiectelor la vale;
* să nu fie pe fundul unei văi (chiar secată sau uscată), căci poate veni apa, inundaţia sau torentul;
* apropierea de sursele de lemne şi apă: din păcate aceste resurse nu stau de obicei împreună, aşa că va trebui să alegi, să faci un compromis. Apropierea de lemne e mai importantă.
NU face-ti tabăra în apropiere de:
* o culme, o creastă, un vârf, o culme golaşă de deal sau de munte (coboară, aşează tabăra pe faţa apărată de vânt);
* trecători, defileuri, depresiuni, creste sau şei (expuse în cea mai mare parte a timpului la vânt);
* fundul văilor sau căldările adânci (e umed; noaptea e mai frig şi îngheaţă);
* zone lipsite de vegetaţie – nu reţin căldura solului, încălzindu-se repede în cazul expunerii la soare şi răcindu-se brusc când acesta apune;
* la baza pantelor foarte înclinate, a culoarelor şi pereţilor sfărâmicioşi lângă versanţii de pe care se scurge sau se adună apa, zăpada sau pietrele;
* sub o streaşină sau cornişă de zăpadă, acolo unde poate cădea o avalanşă de zăpadă, pietre sau stânci;
* o terasă de pe pantă (sol umed);
* urme sau poteci de animale, care duc spre apă;
* prea aproape de apă, de râu (pericol de insecte şi inundaţie bruscă; sunetul apei poate acoperi alte zgomote care indică pericolul sau apropierea salvatorilor);
* lângă un copac izolat (atrage trăsnetul);
* lângă cuiburi de insecte, albine, viespi;
* sub crengi uscate (pot să se rupă şi să cadă la vânt puternic). Dacă faci drumeţie cu cortul, alege un loc:
- la cel puţin 50 m. de apă sau de drum, potecă;
- care a mai fost folosit de alţi turişti;
Totul despre tabara de supravietuire
La munte se găseşte rar un loc ideal pentru instalarea adăpostului. Totuşi, pădurea şi zona de lângă liziera acesteia asigură protecţia contra vântului, a frigului, a precipitaţiilor şi a căderilor de pietre şi oferă cele necesare pentru prepararea hranei şi încălzirea adăpostului.
Pe o banchiză (insulă de gheaţă), opreşte-te acolo unde gheaţa este mai groasă, sau pe cea mai întinsă insulă, departe de gheaţa subţire şi de coamele de gheaţă (ce apar datorită presiunii de contact la graniţa dintre două insule).
Dacă nu găseşti un acoperiş existent: acţionează, nu te opri.
Construieşte un paravan, oricât de precar, în vale sau pe o pantă. Este puţin probabil ca terenul sau zona să fie chiar aşa de golaşă cum ţi s-a părut la o primă privire. Amenajează-1 lucrând cu faţa la vânt sau cu vântul lateral.
Clădeşte paravanul din pietre. Astupă golurile cu pământ. Sau construieşte un acoperiş din orice fel de materiale: pietre lunguieţe, beţe sau cărămizi. Izolează-te de pământ prin orice mijloc posibil, de exemplu şezând în rucsac sau pe el. Mişcă mereu întregul corp sau părţile corpului care nu intră sub acoperiş.
Cel mai uşor de făcut sunt adăposturile sau acoperişurile laterale, deschise, mai ales dacă porneşti de la o scobitură existentă. În dreptul deschiderii, la gura adăpostului, fă un foc a cărui căldură să fie reflectată spre adăpost de un pietroi, o stâncă, un buştean sau un perete. Poţi imagina multe variante constructive de adăpost deschis. De exemplu folosind beţele şi skiurile. Orice băţ sau creangă poate fi aranjat, legat sau dezvoltat (cu frunziş, zăpadă etc.) până devine un se-miacoperiş, ca un adăpost. Peste schelet pune orice material disponibil – de la o husă la hainele de rezervă. Porneşte legarea şi împletirea frunzelor sau a crengilor scheletului de la bază spre vârf, pentru a obţine şi un efect de suprapunere a foilor (ca la un acoperiş de ţiglă sau şindrilă).
În prima noapte, mai ales dacă nici nu ai mult timp la dispoziţie, nu te apuca să construieşti un adăpost prea mare şi complicat. Mai bine îl vei întări şi dezvolta a doua zi.
Într-o groapă naturală. Şanţurile, cornişele din piatră, peşterile, toate pot fi folosite dacă le amenajezi ca să te adăposteşti contra intemperiilor .
Caută o încăpere uscată, prin care nu curge apa. Ori de-câte ori poţi şi ai timp, măreşte gradul de izolare termică printr-un adaos la paravan, la acoperiş, pardoseală sau pereţi.
Într-o peşteră, culcuşurile se vor amenaja la partea superioară, către tavan, acolo unde nu circulă curenţi de aer rece. Este recomandabil să ardă permanent un foc deschis din lemne uscate de esenţă tare, care nu fac prea mult fum. Înainte de a te instala în peşteră verifică dacă sunt şerpi veninoşi (vipere) sau alte vieţuitoare.
Surplombele şi scorburile mici pot fi folosite pentru adăpostire, după ce le închidem la partea superioară.
Este foarte bun adăpostul făcut într-o scobitură de la partea inferioară a unei stânci mari. Acest acoperiş natural poate fi îmbunătăţit prin construirea unui perete sau paravan din pietre şi bolovani mari. Golurile dintre pietrele peretelui se etanşează prin umplere cu crengi, pungi de plastic, sticle goale, pământ, noroi sau zăpadă.
Lângă copaci pot fi goluri care oferă multe posibilităţi de adăpostire. Crengile şi coroana pot constitui acoperişul unui adăpost . Îndepărtează zăpada de sub partea inferioară a crengilor, sau lărgeşte radial gaura existentă pe care au format-o nămeţii în jurul trunchiului. Adaugă un acoperiş din orice ai la îndemână – crengi, prelată, pelerină.
În timp ce sapi, adună şi lemne pentru foc: ramuri, conuri şi ace de brad uscate sau căzute.
Construieşte un adăpost din zăpadă, pentru că este un material termoizolator natural. Dar, zăpada are caracteristici diferite în diversele regiuni ale globului pământesc! Există zăpadă umedă şi zăpadă rece şi uscată. Dacă temperatura nu este sub 0°C, acoperişul de zăpadă se va topi şi se va prăbuşi peste noapte.
Nu uita că este foarte important să ai ceva pe care să stai {niciodată direct pe zăpadă sau pe pământ!). Când munceşti, scoate-ţi hainele exterioare, pentru ca să nu le uzi cu zăpadă şi transpiraţie.
Nu încerca să construieşti o casă din zăpadă (iglu), căci este o treabă prea complicată. Reţine: un adăpost mic ţine mai cald decât unul mare şi în plus, e mai uşor de construit.
Iată câteva posibilităţi:
a. Vizuina în zăpadă: sapă în zăpadă o groapă simplă. Oricând o poţi extinde cu tunele, camere sau firide. Acoper-o cu blocuri, bulgări sau suluri de zăpadă. Amenajează înăuntru o bancă.
b. Bordeiul de zăpadă: necesită cea mai puţină muncă. Sapă un şanţ cu orice unealtă disponibilă sau improvizată: piatră lată, piolet, capac de borcan. Acoperă-1 cu o pelerină, o pânză, crengi sau foaie de plastic, pe marginile căreia pui zăpadă pentru ancorare şi stabilizare.
Dacă vremea este foarte rece şi zăpada foarte tare (urmele paşilor abia se văd) se poate construi un acoperiş tip cort, din blocuri de zăpadă având dimensiunile 0,5x 0,5x 0,15 m. Taie şi scoate şi blocurile dintr-o groapă sau şanţ de 1,2 m adâncime şi lung de vreo 2 m – care va deveni partea de jos a adăpostului. Aranjează blocurile să se sprijine unul pe cealalalt, dar decalate, pentru a putea manevra câte un bloc odată. Ca să nu alunece, blocurile trebuie sprijinite jos într-un canal având forma de „L” cu laturile 15×15 cm, pe care-l sapi pe cele 2 laturi ale şanţului principal.
Dacă stratul de zăpadă nu are 1,2 m adâncime, clădeşte nişte ziduri pe marginea şanţului pentru a obţine înălţimea necesară.
c. Pivniţa în zăpadă: este o amenajare mai amplă, pentru 3-4 persoane, care poate fi realizată în cca. 3 ore . Dacă e nevoie, se poate mări.
Atenţie: zidurile şi acoperişul trebuie să aibă grosimea minimă 0,6 m pe vreme friguroasă (sub -3° C), altfel se vor surpa.
. Adăpost sub coroana unui copac
. Adăpost – gaură în zăpadă
. Adăpost – bordei de zăpadă
Adăpost – pivniţă în zăpadă
Sapă mai întâi o intrare, un tunel orizontal în malul sau pe panta de zăpadă, apoi sapă în sus, lărgind încăperea. Zăpada poate fi săpată şi scoasă sub formă de bulgări sau blocuri. Plafonul încăperii trebuie netezit şi înclinat pentru a nu se forma picături. Clădeşte sau ciopleşte o bancă de forma unui pat, la nivelul tavanului tunelului de intrare, aproape de plafon (unde aerul este cald). Pardoseala se netezeşte prin tasare cu picioarele.
Pentru a evita pierderea de căldură, între corpul omenesc şi sol trebuie interpus un strat termoizolator. O saltea pneumatică sau de burete, crengi, cetină, fân, paie, frunze veştede, crengi înfipte în pământ şi apoi culcate, o banchetă improvizată, un rucsac, ziare (eventual unse, pentru a nu se umezi), sunt tot atâtea straturi cu proprietăţi izolatoare bune.
Ca să te fereşti de frig şi să reduci pierderea de căldură, culcuşul trebuie plasat cât mai sus, iar intrarea în adăpost cât mai jos cu putinţă, ea deschizându-se spre vale.
Întrucât aerul rece şi bioxidul de carbon sunt gaze grele, ele „curg” la fel ca apa. Pentru a le scoate din adăpost trebuie amenajată o aşa-zisă „groapă de frig” -adică un şanţ săpat în jurul culcuşului sau laviţei, cu o scurgere în afara adăpostului (la fel ca pentru scurgerea apei).
Sursa de căldură (lumânare, lampă cu petrol, sobă portativă etc.) trebuie plasată la înălţimea locului de dormit sau deasupra acestuia. Dacă sursa de căldură este aşezată în groapa de frig, căldura se pierde, întrucât aerul încălzit în groapă se ridică, iar cel rece de afară e aspirat în interior. Când aerul din groapa de frig rămâne rece, el acţionează ca un baraj izolant împotriva aerului din exterior.
Încăperea trebuie să fie cât mai mică. Pentru aerisire, acoperişul de zăpadă va fi străpuns de o gaură în care se lasă un băţ. Băţul trebuie mişcat din când în când pentru a desfunda gaura. Nici intrarea nu va fi complet acoperită sau etanşată, tocmai pentru a avea cea de a doua gaură – necesară pentru circulaţia şi împrospătarea aerului.
Foarte important: în pivniţă totul va fi menţinut uscat. Tencuieşte aruncând o bucată mică de zăpadă moale pe orice zonă a plafonului din care începe să pice apă – picurarea trebuie oprită.
Ieşiţi afară cât mai puţin. Marcaţi vizibil atât acoperişul adăpostului – pentru ca oamenii să nu calce din greşeală pe el – cât şi intrarea – pentru ca să poată fi găsită chiar pe viscol sau pe întuneric.
Hainele se usucă cu căldura corpului. Nu lăsa încălţămintea să îngheţe – îm-pacheteaz-o în haine sau într-o pungă de plastic. Şi ţine-o lângă locul unde dormi.
Cât mai puţină bucătărie – trebuie evitat aburul. Menţine gaura de aerisire desfundată. Pentru iluminare foloseşte lanterna. Ţine unealta pentru săpat (orice obiect: capacul de borcan, pioletul etc.) la îndemână, gata s-o foloseşti în cazul unui accident – cum ar fi prăbuşirea acoperişului.
Din gheaţă: dacă ai ajuns pe o banchiză, într-o alternativă fericită ai cale ceva la dispoziţie: zăpadă, gheaţă, o barcă, resturi de avion etc. Gândeşte-te la ideile expuse mai înainte şi improvizează ceva pentru a încropi un adăpost. Orice material poate fi folosit: blocuri de zăpadă, gheaţă, scânduri, table. Dar fii gata să pleci imediat ce insula de gheaţă dă semne că începe să se topească, să se sfarme sau să se scufunde.
Coliba poate fi construită din orice material disponibil: prelată, pungi de plastic, saci, şi cu orice fel de formă: tip cort, acoperiş, hangar etc. Alege ceva care se potriveşte mai bine situaţiei şi scopului tău.
Formele pot fi construite cu orice material disponibil. Coliba indiană (tipi) realizată dintr-o prelată sau alte materiale similare, poate adăposti mai mulţi oameni plus focul central – un excelent mijloc pentru alungarea disperării. Sau cortul fabricat pe un schelet din ramuri de salcie legate sus, în formă de iglu. Acoperă-1 cu câteva straturi din frunziş, pânză sau alte materiale.
Adăposturi -colibe
Cortul: adăpostul semideschis poate fi realizat oricând şi oriunde dintr-o foaie de pânză sau plastic – pe un teren plat, chiar fără alt schelet decât nişte pietre. Orice obiect mai rigid – bulgări, bolovani, beţe, rucsacuri – poate deveni un stâlp pentru cele două capete ale cortului. NU ai nevoie de copaci, pereţi sau stânci. Astupă capetele cortului cu zăpadă, pietre sau frunziş.
Câteva pietre legate de marginea acoperişului îl ţin întins. Le legi cu câte o bucată de şiret, sfoară sau coardă – prinsă de marginea pânzei, prin legarea ei în jurul gâlmei obţinute dintr-o pietricică înfăşurată cu pânză
Construieşte adăpostul în umbra oricărui paravan disponibil (dar sigur!). Dacă ai de-a face cu un vânt sau curent puternic şi nu găseşti un paravan natural, merită să amenajezi tu unul.
Pregătirea locului pe care întinzi cortul se face în funcţie de dimensiunile acestuia, prevăzând şi spaţiul pentru platforma sau locul de intrare, ancore şi beţe de susţinere. Pe teren stâncos, amenajează o platformă netedă, orizontală, uşor ridicată deasupra nivelului terenului din jur. Locul de instalare a cortului pe timp de iarnă se pregăteşte prin săparea şi bătătorirea stratului de zăpadă cu picioarele, până obţii o platformă solidă. Dacă stratul de zăpadă nu este gros, înlătură-1 de pe sol, pentru a evita umezirea cortului.
Cortul trebuie fixat temeinic, ca să poată rezista rafalelor puternice de vânt şi ploaie, sau greutăţii zăpezii. Cortul nu se instalează cu deschiderea şi părţile laterale orientate spre direcţia de unde bate vântul. Dacă sunt mai multe corturi, se vor grupa pentru a fi mai bine protejate împotriva vântului şi frigului.
Ţăruşii de ancorare se bat în pământ înclinaţi la 45° spre exterior, pentru a rezista tracţiunii sforilor, iar acestea se vor întinde periodic, deoarece umiditatea le slăbeşte.
Când staţionarea este mai îndelungată, pereţii laterali ai corturilor se înconjoară cu un zid de pietre, blocuri de zăpadă, crengi împletite, sau se aglomerează cetină, fân şi frunze.
După instalarea cortului, înainte de căderea nopţii, hainele care nu vor fi utilizate peste noapte se adună într-un loc şi se pun la îndemână cele necesare pentru ziua următoare. În plus, pregăteşte: lanterna (lumânarea), primusul (spirtiera), apa de băut (pentru băutura caldă). Îmbrăcămintea pentru dormit trebuie astfel ajustată pe corp încât să nu împiedice circulaţia normală a sângelui.
Scoate obiectele aflate în buzunare ca să nu te jeneze în timpul somnului. Curăţă bocancii de zăpadă, gheaţă sau noroi şi înveleşte-i într-un sac de plastic, pe care îl întroduci în fundul sacului de dormit (pentru uscare). Pe timpul nopţii, poartă o pereche de ciorapi uscaţi şi curaţi, din lână sau bumbac. Nu călca cu bocancii pe pânza sau pe podeaua cortului. Când plouă, evită atingerea acoperişului cortului, pentru a nu porni infiltrarea apei.
Sub locul de dormit se pune o saltea din burete, sau un strat din frunze, iarbă uscată, crengi de brad sau alte materiale.
Într-o construcţie existentă: oriunde în lume, chiar în zonele aparent pustii, se pot găsi tot felul de construcţii întregi sau ruinate: colibe, cabane, prepeleacuri, garduri, stâne, exploatări miniere, sonde, chiar oraşe-fantomă (părăsite).
Dar trebuie să cauţi: de-a lungul râurilor, văilor, în luminişuri, lângă potecile de animale. Toate construcţiile oferă o posibilitate (limitată) de supravieţuire.
Atenţie: folosiţi-le, dar NU le distrugeţi, NU le stricaţi!
Într-un autovehicul –
Într-un avion: cabina avionului prăbuşit într-o zonă friguroasă nu este un adăpost, ci un frigider. Carapacea din aluminiu este un conductor termic excelent, aşa că, ieşi repede afară din ea.
Dacă nu găseşti vreun alt adăpost mai bun în apropiere, construieşte unul sub aripa sau coada avionului. Pereţii vor fi făcuţi din blocuri de zăpadă, iar metalic va rămâne doar acoperişul.
Sau, amenajează un cort dintr-o prelată sau o paraşută aruncată peste aripă sau coadă, menţinută în poziţie cu pietroaie, bagaje ori blocuri de gheaţă, aşezate peste marginile pânzei.
Într-o zonă cu clima mai blândă, chiar dacă e frig (de exemplu noaptea în deşert), stai înăuntrul cabinei. Dar găteşte afară din epavă, ca să eviţi asfixierea cu oxid de carbon.
Bushcrafter NICA
Taberele de supravieţuire au o tentă de aventură şi descoperire a resurselor care se află în mediul înconjurător, animalele prezente în zonele montane, rolul lor şi mai ales interacţiunea dintre om şi mediul înconjurător şi nu în ultimul rând descoperirii de sine şi modul în care fiecare individ se poate descurca doar cu ce îi oferă natura.
Cand iti alegi un loc pentru o tabara de supravietuire vei avea in vedere:
*sa fie langa un curs de apa
*sa ai lemne si arbusti pentru realizarea unui adapost improvizat
*sa ai lemne pentru foc
*in zona sa fie animale mici pentru a putea fi capturate si consumate
*sa existe izvoare pentru consumul de apa
*in zona sa fie plante salbatice si fructe de padure comestibile
*zona sa fie ferita de animale salbatice mari:ursi;lupi,rasi etc.
* să permită prevenirea surprizelor; să vezi, să auzi şi să fii bine văzut;
*să nu fie expus căderilor de pietre sau avalanşe;
* să ofere o protecţie naturală împotriva vântului, curentului, frigului şi umidităţii, pe contrapante sau în căldările munţilor. Versanţii preferabili sunt cei expuşi spre sud, iar zona cea mai caldă a acestora se află între mijlocul şi pătrimea lor superioară;
*să aibă o suprafaţă netedă şi orizontală pe care să se poată instala cortul sau amenaja culcuşurile, cu o mică terasă la intrare; să nu dea posibilitatea alunecării obiectelor la vale;
* să nu fie pe fundul unei văi (chiar secată sau uscată), căci poate veni apa, inundaţia sau torentul;
* apropierea de sursele de lemne şi apă: din păcate aceste resurse nu stau de obicei împreună, aşa că va trebui să alegi, să faci un compromis. Apropierea de lemne e mai importantă.
NU face-ti tabăra în apropiere de:
* o culme, o creastă, un vârf, o culme golaşă de deal sau de munte (coboară, aşează tabăra pe faţa apărată de vânt);
* trecători, defileuri, depresiuni, creste sau şei (expuse în cea mai mare parte a timpului la vânt);
* fundul văilor sau căldările adânci (e umed; noaptea e mai frig şi îngheaţă);
* zone lipsite de vegetaţie – nu reţin căldura solului, încălzindu-se repede în cazul expunerii la soare şi răcindu-se brusc când acesta apune;
* la baza pantelor foarte înclinate, a culoarelor şi pereţilor sfărâmicioşi lângă versanţii de pe care se scurge sau se adună apa, zăpada sau pietrele;
* sub o streaşină sau cornişă de zăpadă, acolo unde poate cădea o avalanşă de zăpadă, pietre sau stânci;
* o terasă de pe pantă (sol umed);
* urme sau poteci de animale, care duc spre apă;
* prea aproape de apă, de râu (pericol de insecte şi inundaţie bruscă; sunetul apei poate acoperi alte zgomote care indică pericolul sau apropierea salvatorilor);
* lângă un copac izolat (atrage trăsnetul);
* lângă cuiburi de insecte, albine, viespi;
* sub crengi uscate (pot să se rupă şi să cadă la vânt puternic). Dacă faci drumeţie cu cortul, alege un loc:
- la cel puţin 50 m. de apă sau de drum, potecă;
- care a mai fost folosit de alţi turişti;
Totul despre tabara de supravietuire
La munte se găseşte rar un loc ideal pentru instalarea adăpostului. Totuşi, pădurea şi zona de lângă liziera acesteia asigură protecţia contra vântului, a frigului, a precipitaţiilor şi a căderilor de pietre şi oferă cele necesare pentru prepararea hranei şi încălzirea adăpostului.
Pe o banchiză (insulă de gheaţă), opreşte-te acolo unde gheaţa este mai groasă, sau pe cea mai întinsă insulă, departe de gheaţa subţire şi de coamele de gheaţă (ce apar datorită presiunii de contact la graniţa dintre două insule).
Dacă nu găseşti un acoperiş existent: acţionează, nu te opri.
Construieşte un paravan, oricât de precar, în vale sau pe o pantă. Este puţin probabil ca terenul sau zona să fie chiar aşa de golaşă cum ţi s-a părut la o primă privire. Amenajează-1 lucrând cu faţa la vânt sau cu vântul lateral.
Clădeşte paravanul din pietre. Astupă golurile cu pământ. Sau construieşte un acoperiş din orice fel de materiale: pietre lunguieţe, beţe sau cărămizi. Izolează-te de pământ prin orice mijloc posibil, de exemplu şezând în rucsac sau pe el. Mişcă mereu întregul corp sau părţile corpului care nu intră sub acoperiş.
Cel mai uşor de făcut sunt adăposturile sau acoperişurile laterale, deschise, mai ales dacă porneşti de la o scobitură existentă. În dreptul deschiderii, la gura adăpostului, fă un foc a cărui căldură să fie reflectată spre adăpost de un pietroi, o stâncă, un buştean sau un perete. Poţi imagina multe variante constructive de adăpost deschis. De exemplu folosind beţele şi skiurile. Orice băţ sau creangă poate fi aranjat, legat sau dezvoltat (cu frunziş, zăpadă etc.) până devine un se-miacoperiş, ca un adăpost. Peste schelet pune orice material disponibil – de la o husă la hainele de rezervă. Porneşte legarea şi împletirea frunzelor sau a crengilor scheletului de la bază spre vârf, pentru a obţine şi un efect de suprapunere a foilor (ca la un acoperiş de ţiglă sau şindrilă).
În prima noapte, mai ales dacă nici nu ai mult timp la dispoziţie, nu te apuca să construieşti un adăpost prea mare şi complicat. Mai bine îl vei întări şi dezvolta a doua zi.
Într-o groapă naturală. Şanţurile, cornişele din piatră, peşterile, toate pot fi folosite dacă le amenajezi ca să te adăposteşti contra intemperiilor .
Caută o încăpere uscată, prin care nu curge apa. Ori de-câte ori poţi şi ai timp, măreşte gradul de izolare termică printr-un adaos la paravan, la acoperiş, pardoseală sau pereţi.
Într-o peşteră, culcuşurile se vor amenaja la partea superioară, către tavan, acolo unde nu circulă curenţi de aer rece. Este recomandabil să ardă permanent un foc deschis din lemne uscate de esenţă tare, care nu fac prea mult fum. Înainte de a te instala în peşteră verifică dacă sunt şerpi veninoşi (vipere) sau alte vieţuitoare.
Surplombele şi scorburile mici pot fi folosite pentru adăpostire, după ce le închidem la partea superioară.
Este foarte bun adăpostul făcut într-o scobitură de la partea inferioară a unei stânci mari. Acest acoperiş natural poate fi îmbunătăţit prin construirea unui perete sau paravan din pietre şi bolovani mari. Golurile dintre pietrele peretelui se etanşează prin umplere cu crengi, pungi de plastic, sticle goale, pământ, noroi sau zăpadă.
Lângă copaci pot fi goluri care oferă multe posibilităţi de adăpostire. Crengile şi coroana pot constitui acoperişul unui adăpost . Îndepărtează zăpada de sub partea inferioară a crengilor, sau lărgeşte radial gaura existentă pe care au format-o nămeţii în jurul trunchiului. Adaugă un acoperiş din orice ai la îndemână – crengi, prelată, pelerină.
În timp ce sapi, adună şi lemne pentru foc: ramuri, conuri şi ace de brad uscate sau căzute.
Construieşte un adăpost din zăpadă, pentru că este un material termoizolator natural. Dar, zăpada are caracteristici diferite în diversele regiuni ale globului pământesc! Există zăpadă umedă şi zăpadă rece şi uscată. Dacă temperatura nu este sub 0°C, acoperişul de zăpadă se va topi şi se va prăbuşi peste noapte.
Nu uita că este foarte important să ai ceva pe care să stai {niciodată direct pe zăpadă sau pe pământ!). Când munceşti, scoate-ţi hainele exterioare, pentru ca să nu le uzi cu zăpadă şi transpiraţie.
Nu încerca să construieşti o casă din zăpadă (iglu), căci este o treabă prea complicată. Reţine: un adăpost mic ţine mai cald decât unul mare şi în plus, e mai uşor de construit.
Iată câteva posibilităţi:
a. Vizuina în zăpadă: sapă în zăpadă o groapă simplă. Oricând o poţi extinde cu tunele, camere sau firide. Acoper-o cu blocuri, bulgări sau suluri de zăpadă. Amenajează înăuntru o bancă.
b. Bordeiul de zăpadă: necesită cea mai puţină muncă. Sapă un şanţ cu orice unealtă disponibilă sau improvizată: piatră lată, piolet, capac de borcan. Acoperă-1 cu o pelerină, o pânză, crengi sau foaie de plastic, pe marginile căreia pui zăpadă pentru ancorare şi stabilizare.
Dacă vremea este foarte rece şi zăpada foarte tare (urmele paşilor abia se văd) se poate construi un acoperiş tip cort, din blocuri de zăpadă având dimensiunile 0,5x 0,5x 0,15 m. Taie şi scoate şi blocurile dintr-o groapă sau şanţ de 1,2 m adâncime şi lung de vreo 2 m – care va deveni partea de jos a adăpostului. Aranjează blocurile să se sprijine unul pe cealalalt, dar decalate, pentru a putea manevra câte un bloc odată. Ca să nu alunece, blocurile trebuie sprijinite jos într-un canal având forma de „L” cu laturile 15×15 cm, pe care-l sapi pe cele 2 laturi ale şanţului principal.
Dacă stratul de zăpadă nu are 1,2 m adâncime, clădeşte nişte ziduri pe marginea şanţului pentru a obţine înălţimea necesară.
c. Pivniţa în zăpadă: este o amenajare mai amplă, pentru 3-4 persoane, care poate fi realizată în cca. 3 ore . Dacă e nevoie, se poate mări.
Atenţie: zidurile şi acoperişul trebuie să aibă grosimea minimă 0,6 m pe vreme friguroasă (sub -3° C), altfel se vor surpa.
. Adăpost sub coroana unui copac
. Adăpost – gaură în zăpadă
. Adăpost – bordei de zăpadă
Adăpost – pivniţă în zăpadă
Sapă mai întâi o intrare, un tunel orizontal în malul sau pe panta de zăpadă, apoi sapă în sus, lărgind încăperea. Zăpada poate fi săpată şi scoasă sub formă de bulgări sau blocuri. Plafonul încăperii trebuie netezit şi înclinat pentru a nu se forma picături. Clădeşte sau ciopleşte o bancă de forma unui pat, la nivelul tavanului tunelului de intrare, aproape de plafon (unde aerul este cald). Pardoseala se netezeşte prin tasare cu picioarele.
Pentru a evita pierderea de căldură, între corpul omenesc şi sol trebuie interpus un strat termoizolator. O saltea pneumatică sau de burete, crengi, cetină, fân, paie, frunze veştede, crengi înfipte în pământ şi apoi culcate, o banchetă improvizată, un rucsac, ziare (eventual unse, pentru a nu se umezi), sunt tot atâtea straturi cu proprietăţi izolatoare bune.
Ca să te fereşti de frig şi să reduci pierderea de căldură, culcuşul trebuie plasat cât mai sus, iar intrarea în adăpost cât mai jos cu putinţă, ea deschizându-se spre vale.
Întrucât aerul rece şi bioxidul de carbon sunt gaze grele, ele „curg” la fel ca apa. Pentru a le scoate din adăpost trebuie amenajată o aşa-zisă „groapă de frig” -adică un şanţ săpat în jurul culcuşului sau laviţei, cu o scurgere în afara adăpostului (la fel ca pentru scurgerea apei).
Sursa de căldură (lumânare, lampă cu petrol, sobă portativă etc.) trebuie plasată la înălţimea locului de dormit sau deasupra acestuia. Dacă sursa de căldură este aşezată în groapa de frig, căldura se pierde, întrucât aerul încălzit în groapă se ridică, iar cel rece de afară e aspirat în interior. Când aerul din groapa de frig rămâne rece, el acţionează ca un baraj izolant împotriva aerului din exterior.
Încăperea trebuie să fie cât mai mică. Pentru aerisire, acoperişul de zăpadă va fi străpuns de o gaură în care se lasă un băţ. Băţul trebuie mişcat din când în când pentru a desfunda gaura. Nici intrarea nu va fi complet acoperită sau etanşată, tocmai pentru a avea cea de a doua gaură – necesară pentru circulaţia şi împrospătarea aerului.
Foarte important: în pivniţă totul va fi menţinut uscat. Tencuieşte aruncând o bucată mică de zăpadă moale pe orice zonă a plafonului din care începe să pice apă – picurarea trebuie oprită.
Ieşiţi afară cât mai puţin. Marcaţi vizibil atât acoperişul adăpostului – pentru ca oamenii să nu calce din greşeală pe el – cât şi intrarea – pentru ca să poată fi găsită chiar pe viscol sau pe întuneric.
Hainele se usucă cu căldura corpului. Nu lăsa încălţămintea să îngheţe – îm-pacheteaz-o în haine sau într-o pungă de plastic. Şi ţine-o lângă locul unde dormi.
Cât mai puţină bucătărie – trebuie evitat aburul. Menţine gaura de aerisire desfundată. Pentru iluminare foloseşte lanterna. Ţine unealta pentru săpat (orice obiect: capacul de borcan, pioletul etc.) la îndemână, gata s-o foloseşti în cazul unui accident – cum ar fi prăbuşirea acoperişului.
Din gheaţă: dacă ai ajuns pe o banchiză, într-o alternativă fericită ai cale ceva la dispoziţie: zăpadă, gheaţă, o barcă, resturi de avion etc. Gândeşte-te la ideile expuse mai înainte şi improvizează ceva pentru a încropi un adăpost. Orice material poate fi folosit: blocuri de zăpadă, gheaţă, scânduri, table. Dar fii gata să pleci imediat ce insula de gheaţă dă semne că începe să se topească, să se sfarme sau să se scufunde.
Coliba poate fi construită din orice material disponibil: prelată, pungi de plastic, saci, şi cu orice fel de formă: tip cort, acoperiş, hangar etc. Alege ceva care se potriveşte mai bine situaţiei şi scopului tău.
Formele pot fi construite cu orice material disponibil. Coliba indiană (tipi) realizată dintr-o prelată sau alte materiale similare, poate adăposti mai mulţi oameni plus focul central – un excelent mijloc pentru alungarea disperării. Sau cortul fabricat pe un schelet din ramuri de salcie legate sus, în formă de iglu. Acoperă-1 cu câteva straturi din frunziş, pânză sau alte materiale.
Adăposturi -colibe
Cortul: adăpostul semideschis poate fi realizat oricând şi oriunde dintr-o foaie de pânză sau plastic – pe un teren plat, chiar fără alt schelet decât nişte pietre. Orice obiect mai rigid – bulgări, bolovani, beţe, rucsacuri – poate deveni un stâlp pentru cele două capete ale cortului. NU ai nevoie de copaci, pereţi sau stânci. Astupă capetele cortului cu zăpadă, pietre sau frunziş.
Câteva pietre legate de marginea acoperişului îl ţin întins. Le legi cu câte o bucată de şiret, sfoară sau coardă – prinsă de marginea pânzei, prin legarea ei în jurul gâlmei obţinute dintr-o pietricică înfăşurată cu pânză
Construieşte adăpostul în umbra oricărui paravan disponibil (dar sigur!). Dacă ai de-a face cu un vânt sau curent puternic şi nu găseşti un paravan natural, merită să amenajezi tu unul.
Pregătirea locului pe care întinzi cortul se face în funcţie de dimensiunile acestuia, prevăzând şi spaţiul pentru platforma sau locul de intrare, ancore şi beţe de susţinere. Pe teren stâncos, amenajează o platformă netedă, orizontală, uşor ridicată deasupra nivelului terenului din jur. Locul de instalare a cortului pe timp de iarnă se pregăteşte prin săparea şi bătătorirea stratului de zăpadă cu picioarele, până obţii o platformă solidă. Dacă stratul de zăpadă nu este gros, înlătură-1 de pe sol, pentru a evita umezirea cortului.
Cortul trebuie fixat temeinic, ca să poată rezista rafalelor puternice de vânt şi ploaie, sau greutăţii zăpezii. Cortul nu se instalează cu deschiderea şi părţile laterale orientate spre direcţia de unde bate vântul. Dacă sunt mai multe corturi, se vor grupa pentru a fi mai bine protejate împotriva vântului şi frigului.
Ţăruşii de ancorare se bat în pământ înclinaţi la 45° spre exterior, pentru a rezista tracţiunii sforilor, iar acestea se vor întinde periodic, deoarece umiditatea le slăbeşte.
Când staţionarea este mai îndelungată, pereţii laterali ai corturilor se înconjoară cu un zid de pietre, blocuri de zăpadă, crengi împletite, sau se aglomerează cetină, fân şi frunze.
După instalarea cortului, înainte de căderea nopţii, hainele care nu vor fi utilizate peste noapte se adună într-un loc şi se pun la îndemână cele necesare pentru ziua următoare. În plus, pregăteşte: lanterna (lumânarea), primusul (spirtiera), apa de băut (pentru băutura caldă). Îmbrăcămintea pentru dormit trebuie astfel ajustată pe corp încât să nu împiedice circulaţia normală a sângelui.
Scoate obiectele aflate în buzunare ca să nu te jeneze în timpul somnului. Curăţă bocancii de zăpadă, gheaţă sau noroi şi înveleşte-i într-un sac de plastic, pe care îl întroduci în fundul sacului de dormit (pentru uscare). Pe timpul nopţii, poartă o pereche de ciorapi uscaţi şi curaţi, din lână sau bumbac. Nu călca cu bocancii pe pânza sau pe podeaua cortului. Când plouă, evită atingerea acoperişului cortului, pentru a nu porni infiltrarea apei.
Sub locul de dormit se pune o saltea din burete, sau un strat din frunze, iarbă uscată, crengi de brad sau alte materiale.
Într-o construcţie existentă: oriunde în lume, chiar în zonele aparent pustii, se pot găsi tot felul de construcţii întregi sau ruinate: colibe, cabane, prepeleacuri, garduri, stâne, exploatări miniere, sonde, chiar oraşe-fantomă (părăsite).
Dar trebuie să cauţi: de-a lungul râurilor, văilor, în luminişuri, lângă potecile de animale. Toate construcţiile oferă o posibilitate (limitată) de supravieţuire.
Atenţie: folosiţi-le, dar NU le distrugeţi, NU le stricaţi!
Într-un autovehicul –
Într-un avion: cabina avionului prăbuşit într-o zonă friguroasă nu este un adăpost, ci un frigider. Carapacea din aluminiu este un conductor termic excelent, aşa că, ieşi repede afară din ea.
Dacă nu găseşti vreun alt adăpost mai bun în apropiere, construieşte unul sub aripa sau coada avionului. Pereţii vor fi făcuţi din blocuri de zăpadă, iar metalic va rămâne doar acoperişul.
Sau, amenajează un cort dintr-o prelată sau o paraşută aruncată peste aripă sau coadă, menţinută în poziţie cu pietroaie, bagaje ori blocuri de gheaţă, aşezate peste marginile pânzei.
Într-o zonă cu clima mai blândă, chiar dacă e frig (de exemplu noaptea în deşert), stai înăuntrul cabinei. Dar găteşte afară din epavă, ca să eviţi asfixierea cu oxid de carbon.
Bushcrafter NICA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu