vineri, 16 decembrie 2016

Eruptia vulcanica -fugi,indeparteaza-te


Eruptia vulcanica

Pe glob sunt peste 1500 de vulcani activi, amplasaţi în zonele geografice cele mai expuse şi la
cutremure. În afară de vulcanii activi, cunoscuţi şi bine supravegheaţi, în fiecare an câteva zeci de
vulcani consideraţi „adormiţi" (inactivi timp de 50-10000 ani) se activează pe neaşteptate - de exemplu
Vezuviul, Etna - Italia, Mount Rainier - SUA, La Soufriere - Guadelupa, Popocatepetl - Mexic,
Auvergne - Franţa. Vulcanii îşi înteţesc activitatea înaintea unei erupţii majore.
Semne prevestitoare sunt: mirosul sulfuros, încălzirea râurilor; ploaia acidă (pişcă la nas,
piele); vibraţiile solului, minicutremure; trâmbele de aburi; zgomote puternice din vulcan sau din
interiorul pământului.
Pregătiri: când apar semnele prevestitoare - fugi, îndepărtează-te. Nu aştepta
- mai târziu vor apărea probleme de transport, traficul va fi aglomerat. Atenţie când te
evacuezi cu automobilul: cenuşa face şoseaua alunecoasă, chiar dacă nu o blochează. Evită drumul care
merge printr-o vale -în care ar putea să apară şi un torent de noroi.
Când vulcanul erupe:
Lava (rocă topită, incandescentă, semilichidă) striveşte şi îngroapă orice întâlneşte în drum.
Lava îşi continuă mersul fără oprire până ajunge la fundul unei văi, sau până se răceşte şi se solidifică.
Dar lava reprezintă pericolul cel mai mic pentru oameni. Orice om valid poate fugi mai repede decât
majoritatea scurgerilor de lavă incandescentă.
Proiectilele aruncate de erupţie au dimensiuni variabile - de la mărimea unei pietricele până la
bucăţi uriaşe de lavă, care pot ajunge la distanţe foarte mari de crater.
Cenuşa vulcanică rezultă din fărâmiţarea rocilor aruncate prin crater, într-un nor de abur şi
gaze. Abrazivă, iritantă, grea, volumul şi greutatea ei pot cauza prăbuşirea acoperişului caselor,
strivirea recoltei, blocarea căilor de comunicaţie şi râurilor. Cenuşa vulcanică poate acoperi o zonă
chiar şi mai mare decât proiectilele. Împreună cu gazele toxice, poate afecta plămânii copiilor,
bătrânilor, suferinzilor de boli respiratorii. Persoanele sănătoase se pot intoxica numai în imediata
apropiere a craterului, unde concentraţia gazelor toxice este mai mare.
Dar cenuşa vulcanică amestecată cu apă poate produce o ploaie de acid sulfuric şi alţi acizi, cu
o concentraţie suficientă pentru a irita sau chiar arde pielea, ochii, membranele sensibile.
Când fugi din apropierea unei erupţii, acoperă-ţi capul cu o pălărie groasă sau o cască de
protecţie. Acoperă-ţi faţa, nasul, gura cu o mască improvizată dintr-o cârpă udă, mai bine cu o mască
industrială de praf, ca protecţie contra gazelor otrăvitoare, a căderilor de cenuşă şi a ploii care o
însoţeşte de obicei. Poartă ochelari de protecţie etanşaţi pe faţă, în jurul ochilor - ca cei de ski, nu din
cei obişnuiţi. Îmbracă-te cu haine groase. Când ajungi la adăpost, în siguranţă, dezbracă-te şi spală cu
multă apă pielea expusă şi clăteşte ochii cu apă curată. Dacă te afli mai departe de vulcan, s-ar putea să
nu mai fie obligatorie evacuarea.
Sfera de foc: ca urmare a erupţiei pot apărea „mingi" uriaşe alcătuite din gaze incandescente
amestecate cu praf sau cenuşă, care se rostogolesc la vale pe pantele vulcanului cu viteze de peste 150
km/oră. Dacă te afli în calea unei sfere de foc şi nu te poţi refugia iute într-un adăpost subteran, îţi
rămâne o singură şansă de scăpare: să te scufunzi sub o apă şi să-ţi ţii respiraţia 1/2 -l minut, când
mingea trece peste tine.
Torentul de noroi: erupţia vulcanică poate topi gheaţa şi zăpada de pe munte, producând un
torent glaciar. „Râul" se amestecă cu pământul antrenat şi formează un şuvoi de noroi denumit „lahar".
El curge cu viteze de până la 100 km/oră, distrugând şi acoperind tot ce întâlneşte în cale. Pericolul
apariţiei unui torent sau unor torenţi de noroi continuă să existe chiar şi după terminarea erupţiei
principale.
Un torent poate apărea chiar şi fără o erupţie violentă, vizibilă - de exemplu în cazul unui
vulcan adormit, care produce însă căldură suficientă ca să topească zăpada. Apa rezultată se
acumulează uneori îndărătul unui baraj natural de gheaţă. Este suficientă o ploaie puternică şi barajul se
rupe - dând naştere unui torent.

Sursa:Manual de supravietuire 17.6 -Serban Derlogea

Considerente despre cutremur si modul in care ne putem salva


Cutremurul

Cutremurul vine pe neaşteptate. El nu poate fi (încă) prevăzut de ştiinţă.
Cutremure mici se petrec pe toată suprafaţa globului, dar cele puternice sunt limitate la
anumite zone geografice predispuse la seismicitate. Anual pe glob se petrec cam 140 cutremure
puternice, de gradul 6 pe scara Richter sau peste. Conform acestei scări, un cutremur cu un anumit grad
(7) este de 10 ori mai puternic decât altul cu un grad imediat inferior (respectiv 6). Un cutremur de
gradul 5 degajă o energie echivalentă cu explozia a 10 kt explozibil.
Înaintea unui cutremur puternic se petrec de obicei câteva tremurături mai slabe, urmate de o
linişte (pauza seismică). Adeseori zgâlţâiturile prevestitoare nu sunt simţite de oameni. În schimb,
animalele se comportă neobişnuit în ajunul unui cutremur: devin foarte atente, încordate, gata de fugă.
Pregătiri: ascultă comunicatele de la radio; întrerupe sau închide racordurile de alimentare
principală cu gaze, electricitate şi apă de la reţelele comunale; coboară obiectele grele de pe rafturile
mai înalte; fixează obiectele grele şi mobilele care ar putea cădea; îndepărtează materialele inflamabile,
explozive sau toxice. Fă provizii de: apă, hrană, o lanternă, o trusă de prim ajutor, un stingător de
incendiu; pregăteşte trusele mici şi mari de supravieţuire  Alege din timp locurile în care teai
putea ascunde şi proteja (sub o grindă, o uşă, o masă rezistentă etc).
Când începe cutremurul: fii calm şi acţionează imediat!
Într-o clădire: stai înăuntrul clădirii, nu fugi afară. Stai departe de geamuri, de oglinzi, mai
ales de ferestrele mari. Locuri bune de stat sunt: un colţ al camerei; în golul uşii (mai ales dacă
deasupra lui este o grindă puternică); la colţurile încăperii; la parter, subsol sau în pivniţă.
Ascunde-te sub o masă sau altă mobilă solidă care oferă protecţie şi asigură un spaţiu de aer în
cazul prăbuşirii tavanului. Nu sta lângă mobile înalte, construite din module.
Scările se prăbuşesc primele. Nu fugi pe scări, nu folosi liftul. Scările ar putea fi pline de
persoane îngrozite. Ascunde-te sub un birou. Nu sări pe geam sau de la balcon.
Dacă te-a surprins într-un magazin: îndepărtează-te de galantare, de rafturile mari şi înalte cu
mărfuri.
Într-un autovehicul: opreşte maşina cât mai repede, dar stai înăuntrul ei - căci vei fi apărat de
obiectele care cad. Ghemuieşte-te sub nivelul banchetei şi vei fi mai apărat dacă pe acoperiş cade ceva
greu.
După ce se termină cutremurul, fii atent la obstacolele căzute pe drum, sau la diversele
pericole nou apărute, cum ar fi: cabluri electrice rupte şi căzute; crăpături sau găuri în sol; drumul sau
un pod slăbit, crăpat, gata să se dărâme.
În aer liber: întinde-te pe sol. Nu încerca să fugi. S-ar putea să fii trântit sau să nimereşti într-o
crăpătură apărută în sol.
Evită aglomeraţia. Nu alerga. Depărtează-te de clădirile şi copacii înalţi. Fereşte-te de căderea
tencuielii, coşurilor, ornamentelor de zidărie. Nu coborî în metrou, în subteran sau în tunel, căci s-ar
putea surpa şi chiar prăbuşi.
Nu te grăbi să intri imediat în casă, în clădire, aşteaptă să vezi ce se întâmplă la o eventuală
replică, la un nou cutremur. Acesta ar putea declanşa chiar dărâmarea construcţiei deja fisurate, slăbite
de cutremurul principal (precedent).
Pe un deal e bine să urci spre vârf. Pantele prezintă pericolul pornirii unei alunecări de teren
-din care să nu mai poţi scăpa. Totuşi, se cunosc şi excepţii: persoane care s-au făcut ghem şi s-au
rostogolit pe sol, „plutind" pe pământul ce aluneca.
Plajele care nu sunt mărginite de faleze sau maluri înalte sunt destul de sigure pentru început.
Dar imediat ce se opreşte cutremurul, urcă mai sus. S-ar putea să apară un val submarin (tsunami) -
mult mai periculos decât orice replică a cutremurului principal.
Păstrează-ţi calmul şi gândeşte-te (repede!).
Când porneşte cutremurul - viteza de acţiune este esenţială pentru supravieţuire. Nu mai e
timp să-i organizezi sau să-i iei cu binişorul pe ceilalţi. Dacă e nevoie, foloseşte forţa ca să-i duci la loc
sigur sau să-i trânteşti la sol.
După cutremur: 
Nu părăsi imediat clădirea - verifică dacă drumul e sigur. Stinge incendiul. Nu folosi un foc
deschis. Închide gazele, apa, electricitatea. La deschiderea uşilor, dulapurilor sau sertarelor s-ar putea
să cadă lucruri dinăuntru.
Curăţă substanţele chimice, toxice, periculoase care s-au vărsat. Nu aprinde chibrituri,
bricheta, aparatele electrice dacă este posibilă o scurgere de gaze. Circulă încălţat. Îmbracă-te
corespunzător anotimpului. Nu lua cu tine lucruri inutile.
Pe drum nu bloca circulaţia rutieră.
Dezastrul unei molime, posibile ca urmare a distrugerii canalizării sau a conta-minării apei şi
descompunerii cadavrelor prinse sub dărâmături, este la fel de mare ca şi cel produs de cutremurul
propriu-zis. Îngroapă toate cadavrele de oameni şi animale. Acţionează pentru asigurarea igienei
personale şi a colectivului. Filtrează şi fierbe toată apa. Înainte de a folosi closetele verifică dacă
sistemul de canalizare este întreg şi în stare de funcţionare normală.
Nu te adăposti în clădiri avariate, printre ruine. Construieşte un adăpost din resturi.
Fii pregătit că pot urma replici ale cutremurului, posibil tot aşa de puternice ca şocul iniţial.

Sursa:Manual de supravietuire 17.5- Serban Derlogea

Adaposteste-te de tornada


Tornada

Tornada este un fel de uragan cu diametrul trombei (vârtejului) la nivelul solului de numai 25
-50 m. Viteza vântului în vârtej atinge 600 km/oră, dar tromba se deplasează cu max 50-65 km/oră.
Este fenomenul atmosferic cel mai violent şi distructiv pe o suprafaţă mică (fâşia măturată pe sol).
Distrugerile sunt enorme. În afara construcţiilor cu structură extrem de solidă, tornada aspiră şi ridică în
aer tot ce întâlneşte. Adeseori clădirile se prăbuşesc ca urmare a diferenţei de presiune între interior şi
exterior. Tornada face un zgomot de motor ambalat la maxim, care poate fi auzit până la 40 km
distanţă.
. Fugi, sau pregăteşte un adăpost.
În timpul crizei: dacă te-a surprins, adăposteşte-te în construcţia cea mai solidă pe care o poţi
găsi.
Preferabil într-un beci amenajat special pentru furtună . Stai lângă un perete
exterior sau în zona întărită a casei (dacă există). Dacă nu există subsol, du-te în centrul parterului, întro
cameră mica, sau adăposteşte-te sub o mobilă solidă. Dar nu sta sub mobila grea sau sub biblioteca de
la etajul de deasupra. Stai departe de ferestre.
Închide toate uşile şi ferestrele pe partea casei de unde vine tornada şi deschide-le pe cele din
partea opusă. În felul acesta împiedici vântul să intre în casă, să salte acoperişul. De asemenea egalizezi
presiunile din interiorul şi exteriorul casei, ferind-o de explozie.
Nu sta într-o baracă, rulotă sau maşină, căci furtuna o poate aspira, sălta şi
arunca în aer.
În aer liber poţi fi lovit de obiectele zburătoare.
Vijelia te poate aspira şi ridica în aer. În schimb, poţi auzi şi vedea tornada care se apropie.
Ieşi din calea ei. Fugi perpendicular pe direcţia ei aparentă de mişcare. Adăposteşte-te într-un şanţ, întro
depresiune, întinde-te pe sol şi acoperă-ţi capul cu mâinile.

Sursa:Manual de supravietuire 17.4-Serban Derlogea

Salveaza-te cand esti surprins de uragan


Uraganul

Este un vânt cu viteza foarte mare (peste gradul 12 pe scara Beaufort) care poate distruge
construcţiile mai slabe şi aduce ploi torenţiale. Apare în zonele tropicale şi poartă diverse denumiri:
hurricane (în Atlanticul de nord, Marea Caraibelor, Pacificul de nord şi sud-vest); ciclon (în Marea
Arabiei, Golful Bengal, sudul Oceanului Indian); tai/un (În Marea Chinei); willy-willy (în nord-vestul
Australiei).
De obicei uraganele apar la sfârşitul verii, când temperatura apei din ocean este foarte ridicată,
dar pot apărea şi în alte perioade ale anului. Aerul încălzit de apă formează o coloană cu presiune joasă,
ca un miez în jurul căruia vântul se roteşte cu viteze de până la 300 km/oră. Sensul vârtejului este
antiorar în emisfera nordică şi orar în cea sudică. Puterea vântului este maximă la o distanţă de 16-19
km de centrul (ochiul) uraganului. Zona centrală, cu un diametru de câţiva km, este liniştită. Uraganul
apare şi se măreşte deasupra oceanului, apoi începe să se deplaseze spre Polul mai apropiat - nord sau
sud. Vântul are viteza maximă pe partea dinspre Pol a ochiului. Forţa unui uragan slăbeşte deasupra
uscatului cu cât se depărtează de mare, de ocean.
Alarmarea: autorităţile şi meteorologii supraveghează uraganele şi anunţă apropierea lor. În
mod normal, nu poţi fi surprins de un uragan. Dar, unele uragane se mişcă fără nici o regulă - aşa că fii
atent la toate comunicatele.
Dacă eşti pe ţărmul oceanului şi nu ai radio, poţi prevedea apropierea uraganului după
următoarele semne: creşterea valurilor; răsărit şi apus foarte colorate; fâşii dense de nori cirus
adunându-se spre centrul furtunii care se apropie; o creştere anormală a presiunii atmosferice, urmată
de o coborâre la fel de rapidă.
Dacă poţi, fugi din calea uraganului, refugiază-te. Alarmarea se face de obicei cu 24 ore
înaintea sosirii lui, aşa că ai destul timp pentru evacuare. Stai departe de ţărmul mării, de depresiuni şi
de malurile râurilor.
Umple rezervorul maşinii cu benzină şi pleacă din zona periculoasă.
Dacă nu poţi fugi, pregăteşte un adăpost, consolidează casa. Acoperă ferestrele cu scânduri.
Ancorează orice obiect rămas afară, neadăpostit, care ar putea fi aspirat sau săltat de vânt. Rezistenţa
unei clădiri la solicitarea uraganului este determinată de rezistenţa şi de integritatea carcasei. Dacă
acoperişul e rupt, smuls sau o fereastră e spartă, vântul şi ploaia pot intra înăuntru şi distrug totul -
acţionând din interior. Când interiorul casei este accesibil intemperiilor, la trecerea uraganului apar
diferenţe de presiune care saltă acoperişul şi dărâmă pereţii.
Dacă te afli într-o clădire solidă, pe un teren mai înalt, stai înăuntru. Călătoria prin uragan este
extrem de periculoasă. Locul cel mai sigur este într-o pivniţă, sub o scară interioară. Nu te adăposti
lângă un horn - căci s-ar putea să se dărâme.
Dacă locuieşti într-o construcţie şubredă, mută-te într-una solidă (într-un adăpost de uragan).
Înainte de a pleca din casă întrerupe toate alimentările de apă, energie şi gaze.
Fă provizii de apă potabilă şi fă-ţi rost de un radio cu baterii. S-ar putea ca furtuna să distrugă
reţelele publice de alimentare cu apă, energie electrică sau alte utilităţi.
În timpul crizei:
- Adăposteşte-te: cea mai bună protecţie este într-o pivniţă. A două preferinţă este un şanţ sau
un tranşeu.
Dacă te surprinde pe câmp descoperit şi nu te poţi adăposti altfel, lungeşte-te pe sol - ca să fii
mai ferit de obiectele zburătoare. Târăşte-te spre partea ferită de vânt a oricărui obstacol mai solid din
calea vijeliei: un pinten de stâncă, o perdea lată de copaci zdraveni. Fereşte-te de gardurile şi de copacii
pirpirii - căci pot fi smulşi sau doborâţi de vânt.
Când vântul slăbeşte înseamnă că a sosit ochiul uraganului, cu liniştea sa temporară. Nu pleca!
In mai puţin de o oră uraganul va reveni, cu vânturi la fel de puternice - dar suflând în sens opus. Când
eşti în aer liber, mută-te pe partea cealaltă a peretelui de piatră sau a perdelei de copaci după care te
adăposteai; dacă în apropiere este un adăpost mai bun - fugi acolo.
Nu merge cu automobilul prin uragan. Caroseria nu te poate proteja de vântul puternic şi de
obiectele zburătoare.
Pe mare, pe o navă: coboară pânzele, închide şi blochează chepengurile, leagă şi ancorează
toate echipamentele.

Sursa:Manual de supravietuire 17.0-Serban Derlogea

Inotul pentru supravietuire




Înotul pentru supravietuire

Se foloseşte un stil care economiseşte forţele: bras, pe o parte, pe spate. Sau, se pot folosi pe
rând aceste tehnici, în orice ordine convenabilă.
Înoată încet şi regulat, cu mişcări puternice, dar niciodată direct contra fluxului, a curentului
sau a vântului: înaintează în diagonală contra lui. Dacă apa este agitată, poate că stilul cel mai potrivit
este pe o parte (se respiră mai uşor).
Dacă sunt valuri, respiră adânc - oricând ai faţa degajată din apă . Nu te extenua
înotând continuu; fă pauze. Dar, NU ceda deloc. Rezistă. Continuă. Păstrează-ţi forţele şi odihneşte-te
des.
Fă pluta pe spate ori de câte ori se poate. Dar când apa este agitată fă pluta cu faţa în jos

Înotul în marea agitată

Sau, calcă apa. Dar las-o pe ea să facă mai multă treabă, adică să te ţină la suprafaţă
(principiul lui Arhimede) - tu doar ţine gura şi nasul deasupra. Dacă nu ai alte preferinţe, mişcă
picioarele ca în stilul bras, iar cu mâinile vâsleşte uşor la suprafaţa apei, sau imediat sub ea.
O vestă de salvare prelungeşte durata de plutire. Dacă vesta e de tipul care se umflă cu două
cartuşe de bioxid de carbon (ca de sifon), descarcă la început un singur cartuş. Două cartuşe deodată
vor umfla vesta foarte mult, ceea ce te va stânjeni la înot.
In apa sărată se poate pluti ore în şir chiar fără vestă de salvare. Dar ajutorul unei perne de aer
sau al unui plutitor improvizat din haine umflate cu aer e oricând binevenit.

Sursa:Manual pentru supravietuire 6.6-Serban Derlogea

miercuri, 14 decembrie 2016

Cum te salvezi daca esti surprins de tsunami



VALUL URIAŞ (Tsunami)

Un cutremur submarin poate produce fenomenul numit Tsunami, adică o serie de valuri uriaşe
cu înălţimea până la 30 m, care se mişcă cu 300 km/h, străbat distanţe imense şi produc pagube
îngrozitoare pe ţărmurile lovite. Nu toate cutremurele produc Tsunami, dar oricare cutremur poate să o
facă.
Dacă simţi vibraţii în sol, depărtează-te de coastă (peste 1 km) şi caută un loc mai ridicat. Nu
există apărare împotriva unui perete mişcător de apă. Fugi cât mai ai timp! Nu încerca să vezi un
Tsunami - căci dacă-i poţi vedea înseamnă că eşti atât de aproape, încât nu mai scapi - doar dacă te afli
pe o înălţime suficient de mare şi solidă deasupra lui.
Tsunami nu este un singur val, ci o serie de valuri. Deci nu te întoarce la locul periculos, pe
mal, după trecerea primului val, căci s-ar putea să te distrugă al doilea sau al treilea.

Cum supravietuiesti daca esti surprins de inundatie



INUNDAŢIA

Poate fi produsă de revărsarea unui râu, a unui lac - ca urmare a unor ploi puternice, uneori
căzute departe de locul revărsării; de revărsarea mării, a oceanului, ca urmare a unui cutremur
submarin, furtună; de ruperea unor baraje sau diguri.
Câteodată torentul sau valul năvăleşte pe neaşteptate, alteori poate fi prevăzut.
Pregătiri: Oricum, nu instala tabăra lângă un râu, pe un teren coborât, ci pe un
pinten de deal. Dacă apa creşte, mută-te mai sus.
Nu căuta să-ţi etanşezi casa ori beciul - pentru rezistenţa construcţiei e mai bine să pătrundă
apa (altfel, diferenţa de presiune între exterior şi interior o poate dărâma).
Pregăteşte rezerve de hrană, haine călduroase, apă de băut - în vase bine închise. Adună o
lanternă, un fluier, o oglindă, cârpe colorate pentru semnalizare, împreună cu o sobă de gătit portabilă,
lumânări şi chibrituri.
În timpul crizei:
- într-o clădire: dacă apa în creştere te surprinde într-o clădire, stai acolo. Eşti mai în siguranţă
aşa decât să pleci pe jos. Opreşte gazul şi curentul electric. Urcă la etajul superior sau în pod. Dacă eşti
obligat să te refugiezi pe acoperiş, amenajează acolo un adăpost. Dacă acoperişul este înclinat, leagă
toate persoanele de un coş sau alt reazem solid. Dacă nivelul apei continuă să crească, pregăteşte o
plută. Dacă nu ai frânghii, rupe cearceafurile.
Părăseşte casa numai în caz de absolută necesitate. Dacă nu eşti silit să pleci -stai în casă sau
pe ea până ce apa scade sau se retrage.
- Viitura: în cazul unei ploi torenţiale urcă, nu sta pe fundul văii sau pe malul apei, nici în
timpul ploii, nici după aceea.
Şuvoaiele de apă amestecată cu noroi şi tot felul de materiale pot să te prindă oriunde, pe
neaşteptate, nu numai pe fundul văii, ci şi mai sus. Fugi! Refugiază-te spre înălţime, pe creastă.
Dacă autovehiculul se blochează, părăseşte-1. Apa te poate mătura cu maşină cu tot.
Nu încerca să traversezi o apă curgătoare sau stătătoare decât atunci când eşti sigur că
adâncimea ei maximă nu va depăşi jumătatea roţilor, la înălţimea genunchilor.
Pentru traversarea unei ape foloseşte metodele indicate la
- Pe ţărmul mării: de obicei inundaţia este produsă de o combinaţie de valuri şi flux mare,
amplificate de un vânt puternic. Însă autorităţile vor lansa din timp avertismente şi alarma. Cel mai bun
lucru este să pleci din zona ameninţată.
Acccidente la barajele hidrotehnice: în teorie, autorităţile vor declanşa alarma (un semnal de
sirenă care durează 2 minute şi se întrerupe de 3 ori) pentru calamitate naturală şi vor înştiinţa prin
telefon şi radio toate localităţile din zona ameninţată.
La recepţionarea semnalului de alarmă, populaţia şi animalele se evacuează în cel mai scurt
timp în afara zonei inundabile, în locurile dinainte stabilite pentru astfel de situaţii. Victimele vor primi
primul ajutor, iar asistenţa sanitară pentru populaţie va interveni pentru evitarea unor epidemii.
Cetăţenii trebuie să acţioneze cu calm, ştiind că au suficient timp la dispoziţie pentru salvare
La părăsirea locuinţei se vor lua numai obiectele de valoare şi cele strict necesare; nu
uita să întrerupi alimentarea casei cu gaze, curent electic, apă de la reţea.
În caz că te surprinde apa, urcă-te pe o clădire rezistentă.
După inundaţie: Nu pleca, nu umbla până ce nu eşti sigur că pericolul a trecut.
Poate mai vin şi alte viituri sau furtuni.
Hrana nu va fi greu de găsit, pentru că şi animalele se vor refugia tot spre înălţime. Atenţie
însă: animalele speriate de apă pot deveni periculoase.
Apa de băut poate fi mai greu de găsit, căci cea din apropiere este murdară, contaminată.
Pentru băut foloseşte apa de ploaie şi fierbe apa din alte surse.
Când apa se retrage, lasă în urma ei distrugeri, resturi, cadavrele victimelor. Apa rămasă este
poluată. Pot apărea boli sau molime. Nu mânca nici un cadavru sau alte resturi (arde toate
mortăciunile), fierbe şi dezinfectează orice apă înainte de a o folosi.
Unele produse vegetale pot scăpa şi pot fi bune de mâncare; la fel păsările.

vineri, 2 decembrie 2016

Chris Gilette


Chris Gilette
Traducera textului cu ajutorul Google traducere(Traducerea de slaba calitate)
Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/chris-gillette/
Redactarea textului-Ghe Nica

Chris Gilette este un entuziast  handler de animale de prada mari .O zi tipica de munca pentru Chris ar fi in apa cu aligatorii sau cautand  vipere in jungla.Aceste activitati  fiind o mare pasiune mpentru el. A avut intotdeauna o mare atractie pentru animale galagioase precum si pentru fotografierea faunei salbatice.Are  licenta  in studii de mediu. Foloseste anii sai de experienta in lucrul cu animalele periculoase  pentru a localiza fauna salbatica si a realiza fotografii de foarte aproape.  Se foloseste doar de maini ignorand alte unelte necesare in lucrul cu animale salbatice foarte periculoase.Pasiunea sa pentru fauna salbatica il face sa caute creaturile cele mai periculoase.
Inoata in afara custii langa rechinii albi, saruta o cobra pe cap si deschide gura unui crocodil de 6m.Cu toata experienta sa ,recunoaste ca accidentele sunt inevitabile,iar el este constient de riscurile la care se supune,A fost muscat de aligatori si de rechinii taur. El crede ca cel mai important lucru este sa fie calm ,logic chiar atunci cand un aligator iar strivi mana.In cazul in care nu prinde aligatori sau efectueaza misiuni in jungja,Chris isi petrece timpul  explorand mlastinile din Florida , aplicand abilitatile sale in fotografierea faunei salbatice

miercuri, 30 noiembrie 2016

Gary Humphrey


Gary Humphrey
Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/gary-humphrey/
Traducerea din limba engleza s-a facut cu Google Traducere
Redactare text-Ghe Nica

Gary Humphrey  s-a inrolat in armata britanica la varsta de 20 de ani. A servit 17 ani in Marina Regala  apoi in Fortele Speciale Britanice ,unde a dobandit  abilitatile de supravietuire 
in cele mai ostile medii din lume (regiunea arctica,desert,jungla ) Ca instructor in Tehnici de dupravietuire ,s-a ocupat cu pregatirea recrutilor  Fortelor Speciale .
Acum Gary folosinduse de experienta sa vasta ,conduce expeditii stintifice ,efectueaza  misiuni de securitate  si de protectie a unor productii de televiziune (Top Gear,Robin Hood )
Este angajat  ca bodyguard  de catre multe vedete  (Matt Damon,Anthony  Bourdain ) Gary a avut numeroase aventuri : lupta cu o anaconda  de 12 m,supravietuirea timp de o saptamana  numai cu apa procurata prin distilarea frunzelor de vita de vie ,a mers cu bicicleta de la Amazon pana in Chile ,a mers cu snowmobilul pana la Polul  Nord magnetic ,a navigat printr-un uragan ,a facut autostopul de la Cape Town pana la Nairobi. Este pasionat si un profesionist desavarst in tot ceea ce face.Este foarte exicent cu cei cu care lucreaza in diferite misiuni. Este predispus sa-si asume riscuri personale atunci cand este nevoie .Gary  ridica mereu moralul celor cu care lucreaza atunci cand le este greu. Este intotdeauna o prezenta carismatica,Indiferent unde se gaseste in lume isi face timp pentru o cana de ceai,aratand ca situatia este sub control.

Dispozitiv pentru aruncat sulita si varfuri de sulita


Carlige improvizate pentru pescuit


Codul de semnale sol-aer si Morse


Confectionare furci si mincioc pentru pescuit


Confectionare arc si prastie


Lat la vizuina


Folosirea latului constituie branconaj si se pedepseste de lege !

Dispozitive pentru gatit


Confectionare obiecte in bushcraft (Pluta,sanie,opinca )


Cuier din lemn pentru prinderea vaselor


Cofectionare vesela din lemn pentru supravietuire


Capcana ”Groapa de lup „


Folosirea capcanei constituie branconaj si este pedepsita de lege !

Lat simplu pentru vanat mic


Folosirea capcanei constituie branconaj si este pedepsita de lege !

luni, 28 noiembrie 2016

Cum alungi setea ?


Cum alungi setea ?

Înşeal-o: suge ceva. Încearcă şi o să vezi că merge. Dacă ţi-e frică să nu înghiţi obiectul pe
care-l sugi (pentru că ar fi prea tare ori prea mare), alege ceva mic, moale şi care nu absoarbe lichid. O
nucă, o pietricică, o frunză sau gumă de mestecat. Foarte potrivită ar fi o prună. Sau o bucată de ceapă.
Nu se recomandă să sugi zăpadă sau gheaţă (îţi măreşte setea şi îngheaţă stomacul). Dacă
totuşi eşti silit s-o faci, atunci ţine apa topită în gură până se dezmorţeşte şi se încălzeşte; întârzie
înghiţitura. Ar fi mai bine să înghiţi şi puţină mâncare împreună cu apă proaspăt dezgheţată, ca să
protejezi stomacul. Şi ţigările ajută - dar pe de altă parte usucă gura mai rău decât celelalte soluţii.
Nu te agita: când n-ai apă destulă, scopul principal este să transpiri cât mai puţin. Indiferent
ce faci, gândeşte-te mereu cum să păstrezi apa în corp. Apa pierdută prin transpiraţie trebuie înlocuită,
şi dacă n-o ai...
Pe timp călduros, mişcă-te încet, ca într-un film dat cu încetinitorul. Nu te agita, nu te speria,
nu fugi. Dacă pe vreme caniculară eşti foarte activ, nevoia de apă creşte în ritm ameţitor.
Pe vreme rece eşti nevoit să munceşti mult: la construirea unui adăpost, la adunatul lemnelor,
la adusul gheţii şi zăpezii de topit pentru apă - dar chiar şi atunci încearcă să transpiri cât mai puţin.
Odihneşte-te cât mai des. Dormi oricând poţi. În cazul unui grup de supravieţuitori, organizaţi
lucrul prin rotaţie, în schimburi, astfel ca unii să se odihnească în timp ce un număr minim de persoane
îşi îndeplinesc norma.
Adaptează îmbrăcămintea: pe vreme caniculară trebuie acoperit corpul, pentru a controla
astfel evaporarea transpiraţiei. În loc să scoţi haine - mai pune pe tine. Încheie-ţi nasturii la guler, la
manşete, la haină. Acoperă-ţi picioarele şi capul . Nu risipi apa din corp. Păstrează
umezeala, ţinând-o în corp sau măcar pe piele.
În bătaia soarelui poartă haine albe, deschise la culoare, de exemplu o cămaşă albă peste o
haină neagră. Poate că nu va fi comod, dar în felul acesta razele soarelui se reflectă şi nu mai evaporă
sudoarea. Ai putea să te răcoreşti şi să te simţi bine doar dacă reuşeşti să pierzi repede transpiraţia, de
exemplu dezbrăcându-te. Dar, când e cald şi nu ai şi nu găseşti apă, o astfel de plăcere ar fi un lux prea
mare.
Pe vreme friguroasă sudoarea te poate îngheţa. În acest caz micşorează gradul de transpiraţie
prin slăbirea hainelor strânse, dezbrăcarea gradată – la începerea mersului sau lucrului, respectiv prin
îmbrăcarea, încheierea, strângerea lor la loc - când te opreşti 
Nu te încinge: pe vreme călduroasă răcoreşte-te umezind faţa, gâtul, mâinile cu o cârpă udată
în apa de mare, urină sau alcool. Pe o plută, într-o barcă de salvare, dacă soarele dogoreşte, stropeşte-ţi
hainele cu apă de mare, fără a exagera. Nu sări în mare (pericol de rechini; s-ar putea să nu te mai poţi
urca în barcă din cauză că eşti prea slăbit sau obosit).
Stai la umbră: dacă este cald şi stai în bătaia soarelui, ai nevoie de o cantitate de două ori mai
mare de apă decât la umbră. Deci, foloseşte orice umbră găseşti - lângă un automobil, un copac, o
stâncă, o dună de nisip. Şederea la umbră rezolvă şi problema conservării sudorii şi potolirea acceselor
de sete care se accentuează în timpul marşului. Dacă nu găseşti un adăpost, improvizează unul din orice
ai la tine: pânză, haine, echipament, folosind pentru construcţie fie principiul rezemării (obţii un
paravan), fie al cortului (acoperiş).
Pe vreme caldă orice adăpost trebuie să aibă găuri sau deschideri prin care să poată circula
aerul. De asemenea, nu te culca direct pe sol, ci aşează-te pe ceva ridicat - temperatura e cu câteva
grade mai scăzută la 30 cm. deasupra nisipului cald, solului sau stâncii. Izolează-te de sol cu orice
material găseşti. Şi sub Suprafaţa solului este mai răcoare.
Activitatea, mişcarea principală trebuie făcută la umbră, noaptea - de exemplu: marşul,
munca. Dacă eşti silit să te deplasezi, noaptea poţi să parcurgi un număr dublu de kilometri faţă de
timpul zilei, când soarele te frige, te doboară şi te înspăimântă.
Nu mânca:
a) Nimic - dacă raţia de apă este de doar 1 l/zi.
b) Proteine (ouă, lapte, peşte, brânză) - dacă dispui de maxim 5 1 de apă/zi -căci digestia
proteinelor necesită multă apă.
Mănâncă fructe, dulciuri, biscuiţi, plante.

Echipamentul in activitatile din natura(bushcraft,pescuit,drumetie etc. )


Echipamentul in salbaticie

Când pleci într-o călătorie, ia-ţi echipamente cat mai bune (din păcate, ele sunt şi mai
scumpe). Îţi vor uşura mult viaţa şi te vor ajuta să ajungi cu bine la ţintă. Cantitatea de echipamente
pentru o anumită acţiune rezultă ca un compromis între necesităţi (dictate de: posibilităţile călătorilor,
specificul călătoriei) şi posibilităţi (de procurare, transport, autorizaţii etc, plus resursele financiare).
Un factor decisiv trebuie să fie şi bunul simţ.
Dacă însă pe teren n-ai ce-ţi trebuie - descurcă-te, improvizează .
Echipamentele trebuie încercate şi verificate temeinic înainte de plecarea în excursie sau
călătorie: să fie în bună stare, să funcţioneze, să nu strângă etc, să reziste la forţe, uzură, apă, frig etc.
Mai ţine minte şi că: cel mai bun echipament nu face altceva decât ceea ce poţi tu face: sacul
de dormit doar păstrează căldura - n-o produce; rucsacul doar înveleşte şi susţine lucrurile - nu le cară
etc. Dacă nu eşti cât de puţin antrenat să dormi în frig, să cari greutăţi cu muşchii tăi, să te caţări, să tai
lemne ş.a.m.d.
- cele mai grozave echipamente nu-ţi mai folosesc (aproape) la nimic!
Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu împiedice mişcările, să apere de frig şi
ploaie - dar şi să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva
călduros de îmbrăcat.
Aerul constituie izolantul termic de bază, pentru că el transmite doar 7% din căldura pe care o
poate transfera sau pierde o ţesătură. Cu cât o haină înglobează mai mult aer, cu atât e mai
„călduroasă". De fapt, căldura e produsă de corp şi se poate doar pierde pe vreme friguroasă; hainele nu
fac altceva decât s-o păstreze. Sau, în cazul vremii călduroase, o împiedică să ajungă la piele.
Umezeala, transpiraţia măresc de circa 25 de ori transferul de căldură între corp-haine-aerul exterior (în
ambele sensuri). Ţesătura poate îngloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar între două straturi se
adună 50%, iar rugozitatea suprafeţei reţine 30% - aşa că numărul straturilor de haine este mai
important pentru izolarea termică decât grosimea lor (principiul foilor de ceapă).
Îmbrăcămintea pentru vreme rea este organizată în 3 feluri de straturi: Stratul interior
(lenjeria), vine în contact cu pielea şi are sarcina să menţină corpul uscat. Preferabil să asigure şi o
oarecare izolaţie termică şi să nu absoarbă transpiraţia (cum face bumbacul), ci s-o transmită spre
stratul următor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usucă greu şi răceşte pielea; e
plăcută la purtare vara.
Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilenă,
poliamidă), simple sau în amestec cu bumbacul. Mătasea are bune calităţi termoizolante, dar se rupe
uşor şi nu rezistă la umezeală.
Al doilea strat (intermediar) trebuie să fie termoizolant, să preia umezeala de la primul strat şi
s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obţin cu:
- ţesătura gen blană, din fibre sintetice: reţine umezeala în proporţie de maxim 1-5% din
propria greutate;
- puful şi fulgii de pasăre (sensibili la umezeală);
- lâna - care încălzeşte chiar şi în stare umedă; dezavantaje: absoarbe multă umezeală (30-40%
din greutatea proprie), se usucă greu.
Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau rânduri de ţesătură.
Al treilea strat (exterior) are rolul de protecţie contra intemperiilor: vânt, ploaie, zăpadă.
Trebuie să fie cât mai impermeabil faţă de exterior şi totodată permeabil pentru umezeală şi aburii care
vin dinspre corp. Ţesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decât cele sintetice, însă rezultatele
cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi:
- Gore-Tex, o membrană microporoasă, ai cărei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici decât o
picătură de apă şi de 700 ori mai mari decât molecula de abur. Din această cauză Gore-Tex rezistă la
presiunea unei coloane de apă de 8 m. înălţime, dar permite trecerea aburului. Este sensibilă la frecare,
uzură.
- Sympatex, o membrană ultrasubţire din poliester, fără pori. Funcţionarea ei se bazează pe
proprietăţile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o altă parte o respinge.
Rezistă la presiunea unei coloane de apă de 10 m. înălţime, dar permeabilitatea faţă de aburi e mai mică
decât a Gore-Texului.
O membrană sintetică nu poate fi folosită ca atare pentru confecţionarea hainelor, ci numai
între două straturi de ţesături obişnuite, care-i asigură consistenţa, rezistenţa etc. În acest sandviş,
membrana poate fi lipită sau laminată de stratul exterior, de ambele straturi sau de nici unul.
Încălţămintea este mai importantă decât îmbrăcămintea (cu băşici la picioare nu mai poţi
înainta deloc!).
Cu cât are mai puţine cusături şi cu cât e mai uşoară - cu atât mai bine. (Infanteristul zice că îi
e mai uşor să care 5 kg în spate decât 1 kg în picioare). Încălţămintea nu trebuie să strângă deloc
piciorul. Forma, mărimea bombeului trebuie să permită mişcarea liberă a degetelor şi totodată
susţinerea lor, astfel încât la coborâre ele să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie
groasă (ca să nu simţi pietrele ascuţite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susţină glezna şi din
lateral. Foloseşte ciorapi buni, groşi, din lână; calităţile lor de amortizare, protecţie, termoizolare sunt
vitale pentru succesul mersului şi călătoriei.
Pentru uscare, în încălţăminte se bagă hârtie de ziar sau igienică şi se lasă câteva ore să
absoarbă umezeala.
Echivalarea unităţilor de măsură a încălţămintei din Europa - Anglia - SUA: 32-1-1; 34-2-2;
35-23/4-3; 36-3V,-3V2; 37-4-4'/2; 38-5-5; 39-57,-6; 40-67,-7; 41-7-8; 42-8-9; 43-9V2; 44-97,-10 72; 45-
10-1172; 46-1 l-127r
Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariţiei băşicilor sau rosăturilor. NU pleca la un
drum lung cu încălţămintea nouă, strâmtă. Las-o să se înmoaie şi lărgeşte-o treptat, din timp. Întăreşteţi
pielea de la picioare frecând-o cu alcool, timp de aproximativ două săptămâni înainte de începerea
călătoriei sau marşului. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde încep rosăturile. Poţi lăsa
plasturele lipit câteva zile, până termini marşul.
Taie regulat unghiile şi rotunjeşte colţurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.

Capcana cu arc


Capcana cu arc
*Folosirea capcanei consituie branconaj si este pedepsita de lege !

Capcana ”Ferastrau „

Capcana „Ferastrau„
*Folosirea capcanei constituie branconaj si este pedepsita de lege !

duminică, 27 noiembrie 2016

Joe Teti


Joe Teti-Celebru bushcrafter
Traducere Google de slaba calitate
*Redactarea textului- Ghe "six-ray" NICA

Joseph Teti este un veteran al Operatiunilor Speciale Americane.  Este un fost militar al Fortei Recon Marin, si al Fortelor Speciale "Beretele Verzi", si un fost operator într-o unitate de combatere a terorismului extrem de secreta.El este un veteran atât al OIF (Operatiunea Iraqi Freedom) în Irak, cat si OEF (Operatiunea Enduring Freedom) în Afganistan.  A planificat si desfasurat o gama larga de misiuni pentru operatii speciale. Aceste misiuni au fost dat de presedintele Statelor Unite ale Americii ca o optiune atunci când actiunile militare si / sau diplomatice evidente nu au fost viabile si fezabile politic. Operatiuni de aceasta natura necesita un raspuns rapid, cu aplicarea chirurgicala de o mare varietate de abilitati unice, mentinând în acelasi timp profilul cel mai mic posibil de implicare a Statelor Unite. A participat la numeroase misiuni de actiune directe clasificate cu mai multe Tier 1 SMU -lui (Unitati misiune speciala).Joseph a efectuat PSD (Detaliu de securitate personala) operatiuni cu risc ridicat, în Afganistan si Irak pentru guvernul SUA si clientii civili. Joe  a fost, de asemenea, un membru al Departamentului de Stat din echipa SUA de protectie atribuit mai multor oficiali guvernamentali de rang înalt si diplomati ce au facut vizite în Israel. A lucrat la Ambasada SUA din Tel Aviv, iar la Consulatul SUA din Ierusalim, el a operat în zonele de risc ridicat în toata tara unde se includ: Ramallah, Abu Dis, Jericho, Fâsia Gaza si Cisiordania. Teti  are o vasta experienta în totalitatea operatiunilor cu vehicule blindate, operatiunile de echipa avansate, operatiunile coloanelor, (echipa de asalt Counter) operatiuni CAT si supraveghere / operatiunile de supraveghere defensive.Un absolvent a peste 30 de scoli în ceea ce priveste operatiunile speciale, talentul sau si experientele sunt foarte diverse. El a participat la mai multe scoli de supravietuire de -a lungul carierei sale si este una din putinele persoane din lume care detine un certificat de instructor în cadrul operatiunilor de urmarire tactice de la tracker legendarul si fostul Rhodesian SAS (Special Air Service) si Scout Selous,David Scott-Donelan.El a deinut un TOP SECRET-SCI cu clearance-ul de securitate poligraf, cel mai înalt grad de securitate acordate de guvernul SUA.


Professional Affiliations
Special Forces Association | Member # M13305
Force Recon Association | Member # 2493
North Carolina Sheriffs Association | Member # 44296739
USPA(United States Parachute Association)IMember #205947


Sursa:http://dsc.discovery.com/tv-shows/dual-surviva...

Mors Kochanski


Mors Kochanski(bushcrafter celebru)

Mors Kochanski s-a născut în 1940 dintr-o familie de emigranţi polonezi. A trăit la o fermă oarecum izolată în Saskatchewan până la vârsta de 14 ani – când părinţii săi s-a mutat în oraşul Prince Albert. A petrecut ore întregi la biblioteca oraşului. Cărţile cele mai preţuite au fost un manual al cercetaşilor şi cartea despre noduri a lui Clifford Ashley.
Îşi dorea o carieră în Marină şi a primit o bursă de studii în cadrul Colegiului Serviciilor Militare Canadiene – Royal Roads. În timpul unei îmbarcări peste Canalul Panama, Mors Kochanski s-a îmbolnăvit de oreion, boală care l-a ţinut spitalizat timp de cinci luni şi a dus la lăsarea sa la vatră in timpul anului doi de scoală militară.
A mai urmat câteva cursuri la Universitatea din Saskatchewan urmărind o specializare în Arte şi Ştiinţe . După patru ani a renunţat la studii.
Din acest punct viaţa lui se îndreaptă către ce-l interesa cu adevărat – specialist în ceea ce priveşte outdoor-ul – la 28 de ani Mors Kochanski devine instructor în cadrul programelor de outdoor oferite de Blue Lake Centre. Pe parcusul următorilor 35 de ani a fost profesor la Facultatea de Educaţie Fizică de la Universitatea din Alberta, editor şi contractor (ca instructor) pentru diferite organizaţii – de la Cercetaşi până la piloţii de avioane care operau în zone îndepărtate, neospitaliere ale lumii.
În 1986 a scris cartea Northern Bushcraft (redenumită în edişiile ulterioare Bushcraft) care a devenit un bestseller în Canada.
A ţinut cursuri de bushcraft şi supravieţuire în Canada, Statele Unite, Anglia şi Suedia.

A fost autorul a…

Wilderness Arts and Recreation Magazine – editor şi autor, începând cu 1976
Bushcraft – cu numele iniţial Northland Bushcraft în 1988.
Bush Arts - ghid de hand crafting, 1989
Wilderness Skills Series şi A Plant Walk with Mors Kochanski - producţii DVD
Booklet Series - ghiduri de buzunar

Cuţitul perfect pentru bushcraft

În cartea sa, Mors Kochanski a descris caracteristicile ideale ale unui cuţit de bushcraft. Şi împreună cu Rod Garcia, sub atenta sa supraveghere, l-a şi creat:

lungimea cuţitului: 21 de centimetri
lungimea lamei: 10,5 centimetri
lăţimea lamei: 2,6 centimetri
grosimea lamei: 3 milimetri
lungimea mânerului: 10,5 centimetri
lăţimea mânerului: 2,85 centimetri
grosimea mânerului: 2,2 centimetri
greutatea cuţitului: 185 grame
greutatea tecii: 80 grame
Costă 200 de dolari, plus taxe şi transport

Fapte interesante

- cât a trăit la fermă parcurgea zilnic până la şi de la şcoală aproximativ 22 de kilometri de-a lungul unui drum de ţară – bazele interesului său pentru natură
- a făcut parte din organizaţia cercetaşilor un singur an, dezamăgit de lipsa de seriozitate a colegilor ca şi de reticenţa instructorilor faţă de dezvoltarea abilităţilor de outdoor
- pe parcursul facultăţii a urmat şi cursuri care-l interesau direct şi care nu erau parte a materiilor de studii – antropologie, psihologie, geologie

Ed Stafford


Ed Stafford(bushcrafter celebru)

Boli tropicale, paraziti periculosi, inundatii, foame, frica, disperare, serpi veninosi, pesti pirania, mlastini, intuneric, caldura sufocanta, triburi ostile, ape fara de sfarsit si multe alte pericole de neimaginat pentru omul zilelor noastre. Aceste obstacole au fost, insa, infruntate si depasite – nu de un supraom, ci de catre un individ special si ambitios de felul sau. Ed Stafford, fost capitan in Armata Marii Britanii si singurul om, pana in prezent, care a calatorit pe jos de-a lungul celui mai mare curs de apa al planetei. Ocazie prin care a devenit si primul om care a strabatut cu piciorul cea mai mare jungla a lumii. Aceasta este povestea lui Captain Stafford.

Bear Grylls


Bear Grylls(bushcrafter celebru)

Bear Grylls, prezentatorul programului Tehnici de supravietuire urbana, autor si aventurier experimentat, si-a inceput viata de explorator inca de la o varsta frageda. A crescut pe Insula Wight si, copil fiind, urca adesea pe munte impreuna cu tatal sau.
A fost inrolat timp de trei ani in Serviciile Aeriene Speciale, o unitate a Trupelor Speciale din armata britanica. In timpul serviciului militar, si-a fracturat spatele in trei locuri, intr-un accident de parasutism produs in sudul Africii.
In ciuda gravitatii accidentului, Bear nu s-a lasat intors din drum si, in 1998, la numai 23 de ani, a devenit cel mai tanar alpinist britanic care a urcat pe Everest. A scris ulterior despre aceasta experienta, in cartea "Pustiul care a urcat pe Everest". In 2007, Bear s-a intors in Himalaya pentru a-si indeplini un nou vis: a zburat cu o parapanta cu motor la o inaltime mai mare decat a Everestului - o realizare prezentata pe Discovery Channel, in BEAR'S MISSION TO EVEREST(MISIUNEA LUI BEAR PE EVEREST).
Pe parcursul acestei expeditii, Bear si echipa sa au donat peste 2,5 milioane de dolari in scopuri caritabile, printre alte donatii numarandu-se si 600.000 de dolari pentru Fundatia Global Angels, o organizatie de caritate care sustine proiecte pe termen lung pentru copiii defavorizati din intreaga lume. Anul trecut, Bear a fost gazda evenimentului Global Angels Step Up intitulat "Hraneste un copil timp de un an" - un parteneriat intre Hard Rock International si Fundatia Global Angels.
Intr-una din expeditiile sale viitoare, Bear va conduce o echipa prin zonele izolate ale Antarcticii, pentru a promova surse alternative de energie si biocombustibili, ca resurse pentru un viitor pe principiile dezvoltarii durabile. Beneficiara directa a acestei expeditii va fi din nou Fundatia Global Angels.
Niciodata dispus sa incetineasca ritmul, Bear a reusit o noua premiera cand, impreuna cu echipa sa de alpinisti de pe Everest, a circumnavigat Marea Britanie pe jet ski-uri. De asemenea, a condus prima traversare neasistata a Oceanului Atlantic de Nord, intr-o ambarcatiune gonflabila rigida, deschisa. Cartea sa despre aceasta aventura, "Infruntand apele inghetate ale oceanului", a intrat pe lista scurta a "Cartilor sportive ale anului" din Marea Britanie. Bear a primit un grad onorific in Marina Regala, in cinstea acestei expeditii doboratoare de recorduri. Cea mai recenta carte a lui, "Man vs. Wild", lansata anul trecut in aprilie, ofera milioanelor de fani un curs intensiv de tehnici ingenioase pentru supravietuire, folosite de Bear pentru a cuceri zone extrem de salbatice ale lumii.
In iunie 2005, Bear a doborat un record mondial organizand o cina pe o masa suspendata sub un balon cu aer cald, la altitudinea de aproape 7 500 m. A coborat in rapel din nacela balonului pana la masa, unde, in uniforma completa a Marinei, si-a luat cina compusa din trei feluri, apoi a salutat-o pe Regina si a sarit cu parasuta. Obiectivul lui a fost sa aduca un omagiu celor doua organizatii de caritate, Prince's Trust si Duke of Edinburgh's Award.

Ed Wardle


Ed Wardle(bushcrafter celebru)

Un temerar cameraman scotian, Wardle este ultimul expert in arta supravietuirii din seria emisiunilor care ruleaza pe Discovery Channel. Ed a urcat pe Everest in anii 2007 si 2009, iar in anul 2008 a intreprins o calatorie la Polul Nord, filmand de fiecare data experientele pe care le-a avut in timpul expeditiilor sale.
Ultima sa aventura a fost reprezentata de viata in padurile salbatice din Yukon, acolo unde scotianul a supravietuit, de unul singur, dormind intr-un adapost improvizat, direct pe pamant si hranindu-se doar cu ceea ce putea prinde legal. Singura sa legatura cu lumea erau postarile pe care le facea zilnic pe Twitter. La finalul expeditiei, Ed Wardle slabise 13 kilograme iar bataile inimii i se redusesera la mai putin de 30 pe minut.

Efectele singuratatii


EFECTELE SINGURĂTĂŢII

Blocajul mental: la apariţia unui pericol, relaxează-te! Pentru supravieţuire este decisiv să
respiri adânc şi să te hotărăşti să faci absolut totul pentru a învinge condiţiile potrivnice, indiferent de
preţ sau de efort. În primul rând să gândeşti coerent. Disperarea totală care urmează după şocul iniţial
poate fi depăşită cu ajutorul instinctului de conservare, chiar dacă rămâi încă total dezorientat şi
speriat.
Când ajungi să alegi între renunţare şi sinucidere, mai bine roagă-te lui Dumnezeu.
Rugăciunea este o metodă eficientă de auto-capacitare, de întărire mentală, îndelung verificată de mulţi
oameni. Orice text este bun, de la Tatăl nostru până la simplul Doamne, ajută-mă să scap din iadul
ăsta.
Aleargă, fugi cu maşina, fă semne, înoată, aprinde un foc, improvizează un adăpost,
semnalizează din nou, cu gesturi, cu lumină... străduieşte-te cât mai tare! NU sta, NU zace, Nu accepta
să mori fără să lupţi până la epuizare - sau chiar până dincolo de ea.
Militarii americani luaţi prizonieri în Vietnam au fost torturaţi, închişi şi izolaţi în condiţii
foarte grele, practic de exterminare. Totuşi, unii n-au disperat şi au reuşit să supravieţuiască printr-un
regim special de exerciţii fizice şi rugăciuni, plus comunicarea prin orice mijloace cu alţi prizonieri.
Orice ar fi, nu renunţa la viaţă - e singura pe care o ai, e frumoasă şi merită trăită.
Repetă-ţi mereu: „O să treacă şi asta/".
În orice împrejurare, oricât ar fi ea de neaşteptată, de necunoscută -improvizează,
improvizează, improvizează!
Şi NICIODATĂ nu renunţa la o nouă încercare.
In toată dezordinea, iuţeala, şi/sau încetineala enervantă cu care se desfăşoară acţiunea de
supravieţuire, îrnboldeşte-ţi instinctul de conservare, căci numai el te poate scoate la liman.
Disperarea: luptă singur cu ea - sau cere ajutor (dacă poţi). Există numeroase organizaţii,
fundaţii de binefacere care dau sfaturi şi ajutoare: alcoolicilor, drogaţilor, vârstnicilor, copiilor părăsiţi,
femeilor bătute... Alături de acestea sau împreună cu ele, mulţi preoţi de la diverse biserici sunt gata şi
ei să dea un sfat sau chiar un ajutor, să spună o vorbă bună, să-i încurajeze pe cei aflaţi la nevoie.
Deseori astfel de sfaturi şi ajutoare pot fi obţinute chiar la telefon şi nu rareori ele au salvat oameni
nenorociţi de la sinucidere. Adresele acestor instituţii sunt în cartea de telefon, sau pot fi aflate de la
serviciul de informaţii telefonice aproape în orice loc din lume (dacă ştii limba...).
Dar nu amesteca, nu încurca sarcinile diverselor organizaţii. Gândeşte-te puţin înainte de a
forma numărul de telefon. Cheamă Pompierii (981) numai pentru incendii, Salvarea (911) numai pentru
urgenţe medicale sau accidente de circulaţie, Protecţia civilă (982) doar în caz de calamităţi - ş.a.m.d.
Claustrofobia: este o boală. Cei care suferă de ea sunt cuprinşi de o veritabilă panică atunci
când ajung sau li se pare că sunt închişi într-un spaţiu restrâns. Senzaţia respectivă este foarte
neplăcută. Persoanele claustrofobice se manifestă printr-o agitaţie necontrolată: ţipă, lovesc, distrug
pereţi, se luptă, delirează.
Totuşi, puţini oameni suferă cu adevărat de claustrofobie; foarte mulţi doar îşi închipuie că
suferă de aşa ceva.
Dacă ţi se întâmplă să fii împreună cu o persoană cuprinsă de frică din cauza claus-trofobiei,
potoleşte-o prin imobilizare astfel încât să nu se lovească, ori să se rănească - pe ea sau pe tine.
Calmeaz-o cu vorbe bune. Încurajeaz-o. NU folosi mijloace mai dure (pălmuirea, ameţirea) decât
atunci când situaţia devine necontrolabilă.Dacă tu însuţi ajungi vreodată, după un accident, să simţi o formă mai uşoară sau mai gravă de
claustrofobie, sau panică, încearcă să te stăpâneşti. Enumeră părţile bune ale situaţiei:
- unu - sunt viu;
- doi - (probabil) nu sunt rănit;
- trei - pot rezista câteva zile fără hrană sau apă, dacă nu-mi consum degeaba forţele;
-patru - o să mă găsească şi o să mă salveze cineva, destul de repede;
- cinci - să-mi păstrez calmul, căci altfel înnebunesc şi nu-mi foloseşte la nimic. Caută şi vezi
ce găseşti prin buzunare, prin sacoşă, împrejur, adică: hrană,
chibrituri, chei, brichetă, pix, proteză dentară, ochelari, pila de unghii - orice îţi poate ajuta să
zgârii, să sapi, să deşurubezi, sau să semnalizezi ca să scapi din spaţiul închis. Improvizează un closet
din: pietre, gunoaie, haine îngrămădite, găseşte sau sapă o gaură. Dacă nu găseşti nimic (de exemplu
într-un lift), fă un burete din haine, ziare etc.
Agorafobia înseamnă frica de locuri deschise sau de şederea în public. Este o suferinţă mai
rară decât claustrofobia. Victimele sunt cuprinse de ameţeală, rău, leşin. Simptomele pot apărea sau
treptat, sau ca o panică bruscă.
Ea nu poate fi combătută cu vorbe, sau argumente cum ar fi: „rupe-te de situaţie" sau „ieşi
afară din ea". Tocmai asta nu poate face bolnavul. Când îţi apare senzaţia de agorafobie intră înăuntru
(al unui autobuz, magazin, sau cinema). Cumpără un ziar şi ascunde-ţi capul în el până ajungi acasă.
Dacă te ştii ameninţat de astfel de crize, fii pregătit cu fise sau cartele telefonice, pentru a cere ajutorul
prietenilor sau rudelor.
Teama iraţională, apare ca urmare a lipsei de obişnuinţă cu o situaţie critică. Un om educat,
antrenat pentru situaţii speciale, are cu totul alt fel de gândire şi de comportare. Nu e vorba atât de forţă
fizică, cât de pregătire mentală.
Închipuirea, imaginaţia sporesc panica în întuneric, obscuritate sau umbră (vezi la #9).
Foloseşte raţiunea ca să lupţi cu ea! Stăpâneşte-te!
Nu te lăsa panicat de ceea ce nu vezi, dar se mişcă, fâsâie ori te atinge. Majoritatea acestor
fenomene au explicaţii simple, naturale. Să luăm de exemplu o casă veche, în care ţi se pare că ar
bântui fantome. Mai mult ca sigur zgomotele ciudate care te sperie sunt produse de cauze naturale, cum
ar fi:
- casa e construită deasupra unui curs subteran de apă;
- vreun utilaj din vecinătate imprimă vibraţii pereţilor; -ecouri de la vecini;
- acoperişul, pereţii, pardoseala, ţevăria de la instalaţiile care deservesc sau au deservit
imobilul, se dilată sau se contractă;
- uşile prea etanşe transformă camerele în pungi de aer;
- zgomotul produs de trecerea prin apropiere a unui automobil, tren sau avion;
- trosnesc crengile unui copac din apropiere;
- mişcarea unei pisici, a unui şoarece sau greiere;
- obiectele din lemn: mobila, structura casei, produc zgomote când se usucă;
- golul lăsat în acoperiş de o ţiglă desprinsă produce un geamăt când suflă vântul;
- pungi de aer în ţevile de apă etc.
Pentru a te linişti, verifică situaţia pe lumină. Uită-te în toată casa, verifică toate cotloanele
(dulapuri, sobe, cămară). Etanşează uşile şi ferestrele. Întinde fire din sfoară neagră la scări, praguri, uşi
(să vezi dacă le rupe cineva). Băltoacele de apă pe pardoseală arată vibraţiile. Presară praf sau nisip pe
pardoseli să vezi că nu apar urme. În plus, dacă ar fi un strigoi sau o fantomă adevărată - ar dispărea
când te apropii de ea, sau ar trebui sa te bage în seamă. Oricum nu-ţi poate face nici un rău, pentru că:
ar trebui să fie mai solidă, nu aşa de transparentă şi nu are corp, nici consistenţă; nu lasă nici o urmă, nu
are umbră. De fapt, ea există DOAR în imaginaţie!
La fel trebuie gândit şi noaptea în tabără, prin pădure sau junglă, în peşteră, beci etc. Pericolul
e mai mult în mintea ta... Iar Montaigne zicea: cel mai tare credem (în) ceea ce cunoaştem mai puţin.
Avantaje - uneori, singurătatea e o necesitate şi un avantaj: îţi permite să-ţi aduni gândurile, să
te rogi, să faci anumite lucruri pe care prezenţa altora le împiedică. Aşa că uită-te şi la jumătatea plină
a paharului]
Nu te lăsa moleşit, amăgit de prezenţa altora. Câteodată ei constituie o dificultate
suplimentară, nu un ajutor. Mai bine nu te baza pe forţa şi pe ajutorul găştii, al hoardei sau mulţimii, ci
bizuie-te mereu pe forţele tale. Când persoanele devin o mulţime, o adunătură, nivelul de inteligenţă
scade (Kierkegărd). Nevoia de colectiv nu trebuie cultivată; e bine şi să fie mai mulţi, dar uneori
singurătatea are părţile ei bune!

Sursa:Manual de supravietuire -Serban Derlogea

vineri, 25 noiembrie 2016

Cody Lundin


Cody Lundin

Biolog si instructor de tehnici de supravietuire cu peste 20 de ani de experienta, Lundin a probat pe propria piele eficienta tuturor tehnicilor pe care le preda. A locuit intr-un adapost improvizat din crengi, in mijlocul salbaticiei canadiene, pentru doi ani, dormind pe un pat din ace de pin si hranindu-se doar cu ceea ce ii oferea natura. A experimentat viata in desert si pe cei mai duri munti ai lumii, iesind teafar din fiecare incercare. In prezent, Cody preda tehnicile de supravietuire la Insitutul Ecosa si la Colegiul Yavapai.
Acelasi Cody Lundin este si autorul celor mai vandute doua carti despre supravietuire: 98.6 Degrees: The Art of Keeping Your Ass Alive si When All Hell Breaks Loose: Stuff You Need to Survive When Disaster Strikes. Iar ca sa va convingeti ca este vorba de un adevarat profesionist, trebuie spus ca Lundin traieste in desertul din nordul Arizonei, intr-un adapost proiectat de el insusi, acolo unde isi asigura cele necesare vietii de zi cu zi doar din ceea ce ii ofera desertul. In plus, Cody Lundin merge descult de peste 20 de ani, ca parte a propriei sale filozofii de viata, exceptie facand iarna, atunci cand paseste prin zapada incaltat in sosete de lana.

Dave Canterbury


Dave Canterbury

Are peste 20 de ani de experienta in armata americana , acolo unde s-a inrolat inca de la varsta de 17 ani si unde a activat in randul fortelor speciale SRT ca lunetist si instructor in tehnici de lupta corp la corp. Dupa ce s-a retras din armata, Dave a lucrat la o ferma de reptile din Florida, apoi ca pescar comercial si scanfandru in mlastinile din Parcul National Everglades.
Expert in tehnici de lupta corp la corp si in arta supravietuirii, Dave Canterbury s-a folosit de toate cunostintele sale pentru a trece la o noua etapa din viata sa, aceea de a preda tehnicile de supravietuire la Pathfinder Training School din Ohio. Tot el este si autorul unui ghid de supravietuire The Pathfinder System: A Common Man's Survival Guide si a peste 300 de clipuri in care prezinta tehnici esentiale pentru a rezista in mijlocul celor mai dificile situatii.

Les Stroud


Les Stroud

Inarmat doar cu un cutit, o muzicuta si mai multe camere de filmat, Les Stroud a dovedit ca niciun om nu poate fi infrant de natura atata vreme cat exista in el dorinta de a trai. Show-urile pe care le-a produs, chiar daca nu sunt cele mai spectaculoase, sunt, cu siguranta, cele mai dure din punct de vedere al realizarii. In seria Survivorman, cea mai de succes dintre cele realizate de puternicul canadian, Les este nevoit sa se descurce singur, fara asistenta, si fara sa aiba in preajma macar un cameraman.
De aceea, incercarile prin care trebuie sa treaca in cele mai dure conditii sunt de cel putin doua ori mai grele decat ar fi fost in mod normal. Si asta nu e tot. Les Stroud pare un om al carui destin a fost acela de a se descurca in salbaticie. Imediat dupa nunta pe care a avut-o in 1994, Les a petrecut o inedita "luna de miere", mai precis un an intreg in regiunea Wabakimi, una dintre cele mai izolate, mai dure si mai salbatice zone ale Canadei, alaturi de sotia sa.
Cei doi au realizat atunci un documentar despre modul in care au reusit sa supravietuiasca, pornind de la 0, si cu ajutorul a doar cateva unelte moderne (mai precis un ferastrau si un topor) in tinuturile inghetate din nordul continentului american. Documentarul Snowshoes and Solitude a castigat ulterior numeroase premii internationale si a fost numit una dintre cele mai mari aventuri ale tuturor timpurilor.
Expert in arta supravieturii, Stroud a realizat mai multe emisiuni de profil atat pentru Discovery Channel, cat si pentru televiziunile canadiene, cele mai cunoscute fiind Survive This, Beyond Survival with Les Stroud si Surviving Urban Disasters. Pe langa toate acestea, asa cum a aratat-o si in seria Survivorman, Les este un talentat cantaret la muzicuta, el inregistrand mai multe albume cu care a si castigat premiile "Best Acoustic/Folk Act", "Best Blues Act" si "Best Overall" la Festivalul Muzicii Nordice din New Liskeard, Ontario.