SUPRAVIETUIREA IN SALBATICIE: Pastrati mancarea departe de animalele salbatice

miercuri, 7 martie 2018

Pastrati mancarea departe de animalele salbatice

Scapa de animalele periculoase
*Pastrati mancarea departe de animalele salbatice
*Episodul nr. 11
*Foto : Creative Commons

Nu hraniti niciodata animalele salbatice.Nu aruncati resturile de alimente in padure deoarece puteti atrace animalele salbatice. Daca mancati cand faceti drumetii sau camping ,impachetati resturile alimentare si gunoiul si-l luati cu d-voastra.De asemenea puteti pune resturile de alimente intr-o punga si puteti lega punga intr-un copac inalt..

Ghe. NICA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

NATURA SI MAGIA EI

Iubesc natura cu toate frumusetile ei .Este foarte placut sa petrec cateva zile in mijlocul ei unde sa aud doar clipocitul apei unui rau plin cu pesti.Sa dorm in cort
noaptea si sa fiu invaluit in misterele noptii.Dimineata sa fac primi pasi prin iarba plina cu roua.Peste zi sa pun in practica metode de supravietuire in diferite medii sau sa fac o partida de pescuit.Sa-mi pregatesc mancarea singur, cu mijloace rustice, la un foc facut pe o vatra din pietre .Linistea din natura imi creaza o stare de bine si confort.

Ghe NICA

SUPRAVIETUIREA IN SALBATICIE

Supravietuirea in natura-Consideratii generale

Supravietuirea nu este un joc. Supravietuirea nu poate fi simulata. Supravietuirea nu este un stil de viata.In ultimii ani, a devenit un trend, un subiect la moda. Informatiile privind acest subiect abunda. De aici si riscul dezinformarii.In primul rand, orice persoana evita astfel de situatii. E in natura noastra. Este instinctul de conservare care ne-a ajutat sa supravietuim ca specie.Mai pregnant decat in cazul animalelor, supravietuirea a trecut dincolo de adaptare. Se spune ca sunt doar doua specii pe Pamant care modifica mediul, nu se adapteaza. Omul si Elefantul.Nici in cadrul emisiunilor de gen, nu ati vizionat niciodata actiunea in cazul situatiilor extreme. Pentru ca nu au existat. Toti realizatorii emisiunilor sunt constienti ca au nevoie de o ”plasa de siguranta”. Nici unul din ei nu isi asuma riscuri, nici unul din ei nu isi pune viata in pericol.De aceea e evident. Atunci cand exista riscul de a ajunge in situatii limita, evitati.Daca totusi riscul merita, incercati minimizarea oricarui efect negativ. Va cunoasteti cel mai bine corpul. Faceti-va provizii de medicamente, apa, hrana, echipamente de semnalizare, unelte, baterii, haine etc.Ramaneti calm, pentru a putea analiza corect situatia, faceti-va un plan si urmati-l.De-a lungul timpului, oamenii au supravietuit unor situatii aparent imposibile, doar prin forta vointei lor.Adaptabilitatea, rezistenta fizica si psihica, capacitatea de a improviza sunt calitati care va pot ajuta sa depasiti orice obstacol.

Ghe ” Sixray„ NICA

Bushcrafter Celebru (html)

Ruth Hawke England
Preluat de pe :ruthengland.com
Traducerea din limba engleza cu Google Traducere
Redactarea textului Ghe ”Sixray „ NICA

RUTH Hawke England a avut întotdeauna o pasiune pentru calatorie si pentru lumea naturala.
Dupa ce a absolvit cu o diploma în fotografie si a face film de la Universitatea din Westminster din Londra, ea a petrecut mai multe luni de via?a cu tribul Iban în junglele din Borneo, filmare fotografii care documenteaza modul de exploatare forestiera a fost impact modul lor traditional de viata.
Ruth a învatat în primul rând de afaceri de televiziune ca reporter la un post de stiri din Londra în Regatul Unit.
Ea a fost recrutat mai târziu pentru a citi stiri nationale de zi cu zi de Channel 5, una din Marea Britanie de televiziune majore networks.Since atunci, ea a urmat o cariera de televiziune independent de succes în Anglia si Statele Unite, în special în stiri, de calatorie si de programare de aventura, de lucru la peste 90 de muguri straini de pretutindeni din Rwanda la Cercul Arctic. Timp de trei ani, ea a fost gazda a Wish You Were Here, unul dintre spectacolele de turism de top din Marea Britanie. În plus, ea a calatorit în jurul lumii ca un reporter pentru Jurnalul National Geographic Channel Explorer. Ea a gazduit, de asemenea, o varietate de populare de fapt, realitatea ?i chat-show-uri. Ea a avut mai multe articole publicate în ABTA Magazine (Asociatia de turism). Ruth a fost nascut într-un sat din Worcestershire, Anglia. Ea este casatorita cu fostul Green Beret Capitane, Mykel Hawke, si ei au un fiu.
Ruth recent a jucat alaturi de sotul ei, Mykel Hawke, pe Discovery Channel a lovit serie de supravietuire MAN femeie WILD. Ea este în prezent co-a jucat cu Mykel în noua serie LOST supravietuitori Travel Channel, stabilite pentru a începe difuzarea Fall 2013.

READ MORE

CONSIDERENTE DESPRE FOC

Omul modern nu apreciaza focul .Focul in decursul istoriei a devenit mai mult un instrument ucigas decit salvator.In zorii civilizatiei umane focul era cel mai important lucru in viata omului,pierderea focului era o tragedie pentru trib si se pedepsea cu moartea cel ce trebuia sa aiba grija de foc , si esua.
Principiul de aprindere a focului este sa incepi cu crengi mici si subtiri, trecind treptat la mai mari.La inceput aprinzi hirtie,coaja de copac uscata,muschi sau crengi de brad,pe un timp scurt ele dau o flacara puternica de la care se aprind crengile de 3-5 mm.grosime si apoi cele mai groase.Secretul e sa pui lemnele treptat de la cele mai mici la cele mai mari.Hirtia sau crengile se aprind de jos in sus ,nu invers ,pentru ca focul se raspindeste greu de sus in jos.

REGULA 333:

*3 ORE EXPUS LA TEMPERATURI EXTREME !

*3 ZILE FARA APA !

*30 DE ZILE FARA MANCARE !

SURVIVAL- sidebar 2.2

SFATURI CARE TE POT AJUTA SA SCAPI CU VIATA IN SITUATII DE MARE PERICOL

Focul este foarte important in supravietuire.In afara de faptul ca-ti ridica moralul,el te incalzeste si te ajuta sa-ti pregatesti hrana.Exista foarte multe metode primitive sa aprinzi focul.Amintesc doar cateva : frecarea a doua lemne uscate,amnarul,lupa etc.

ORIENTAREA IN TEREN

Orientarea inseamna stabilirea locului unde ne aflam si a locului unde dorim sa ajungem si implicit directia de mers. Totodata este absolut necesar sa stabilim clar punctele cardinale.
Cel mai usor se stabilesc cu ajutorul unui aparat GPS (Global Positioning System), dar ce ne facem cand nu dispunem de un asemenea aparat? Apelam la traditionalele sisteme care nu vor putea fi inlocuite niciodata: harta, busola, astri ceresti.

*Pasul 1-Taie partea de sus a unei sticlede plastic de 1,5 L

*Pasul 2-Amesteca 200ml de apa calda cu 50mg de zahar

*Pasul 3-Cand se raceste amestecul adauga 1g de drojdie(nu este nevoie sa amesteci)

*Pasul 4-Intoarce partea de sus a sticlei in interior

*Pasul 5-Infasoara sticla cu o punga sau cu un ziar

*Pasul 6-Pune sticla intr-un colt intanecat si asteapta-ti prada

PRIORITATI IN CAZ DE SUPRAVIETUIRE

Evalueaza resursele si situatia, actioneaza in consecinta;

Ordinea prioritatilor pentru primele 24 ore:
(1) Construieste un adapost in functie de necesitati;
(2) Procura apa;
(3) Pregateste mai multe feluri de semnale in caz de nevoie;
(4) Pregateste focul

Urmatoarele 24 ore, in ordinea nevoilor, functie de situatie:

(1) Construieste unelte si arme;
(2) Procura hrana.

NATURA SI AVENTURA-Sidebar-3

RECUNOASTEREA URMELOR IN SALBATICIE

URMELE DE PISICA SALBATICA – prefera sa pastreze distanta fata de oameni, si activitatea sa este in general nocturna. Mersul lor lasa urme sub forma a 4 degete si o pernuta, ghearele acestora retragandu-se in timpul mersului.

URMELE DE LUP si VULPE – urmele afiseaza 4 degete cu urme de gheare, si o pernuta mai mare decat in cazul pisicii salbatice. Urmele lupului sunt distinctive, ele urmand o linie dreapta.

URMELE DE URS – este un animal adesea solitar, puternic si cu o viteza foarte mare in timpul alergatului. Urmele labelor prezinta urme de gheare si pot avea o dimensiune aproximativa de 30×18 cm, cu 5 degete lungi, si cu urme distinctive a pernitelor degetelor. Picioarele din spate lasa urme mai inguste.

URMELE DE VIDRA – lasa urme cu 5 degete unite de membrana interdigitala, de forma aproape circulara, de aproximativ 7,5x6cm.

URMELE DE NEVASTUICA – are 5 degete cu ghiare bine spatiate, prezenta parului pe pernuta principala deobicei face greu de recunoscut urma.

URMELE DE JDER – lasa urme de 8x7cm, sub forma a 5 degete cu gheare puternice. Parul de pe pernuta poate altera urma.

URMELE DE VIEZURE – prezinta 5 degete cu gheare proeminente, si o pernuta mare. Urma sa poate fi confundata cu cea a unui urs mic. Lungimea pasului este de aproximativ 50 cm.

URMELE DE CAPRA NEGRA – traieste in general in turme mici, pe grohotisuri si platouri alpine. Urmele copitelor sunt sub formate din 2 amprente neunite, urmele picioarelor din fata fiind mai rutunjite decat a celor din spate.

URMELE DE CERB/CAPRIOARA – au degetele copitate, lasand o urma formata din 2 segmente. Urmele lasate in timpul mersului se suprapun deobicei, cele lasate in timpul alergatului sunt mai departate.

URMELE DE PORC MISTRET – traieste in mici familii. Urmele sale pot semana cu cele ale cerbului, distinctia fiind degetele mici de pe lateral.

URMELE DE IEPURELE – lasa putine urme pe pamant moale, dar combinatia de urme rotunde si mici in fata si urme lunguiete in spate este distinctive. Putem observa 5 degete in fata si 4 in spate. In timpul alergatului, urmele picioarelor din spate sunt inainte picioarelor din fata, dar pe laterale.

URMELE DE ARICI – are o urma formata din 5 degete dar de obicei doar 4 sunt vizibile.

URMELE DE VEVERITA – are 4 degete in fata, 5 in spate, toate prezentand gheare.

Obiecte importante in Bushcraft

Astazi, supravietuirea a devenit nu doar un lait-motiv des intalnit in show-uri TV, ci mai ales o parte a realitatii de care ne putem izbi oricand si care ar trebui sa ne intereseze pe fiecare la modul cel mai serios. In orice moment poate izbucni un razboi catastrofal, o criza energetica finala sau o serie de calamitati naturale devastatoare. Toti acesti factori negativi pot arunca oricand intreaga omenire in urma cu 1000 de ani. Riscul producerii unui asemenea scenariu apocaliptic, este, dupa cum va puteti da seama si singuri, din ce in ce mai mare... Este deci imperios necesar sa cunoastem macar baza tehnicilor si metodelor de supravietuire in Natura...

Acceseaza link-ul pentru a afla despre cele 10 obiecte foarte importante in supravietuire

Dupa o zi admirabila in natura,cand impreuna cu familia am pregatit masa pe pirostrie si ne-am simtit minunat...Am facut si o partida de pescuit prinzand cativa ciortani pe care apoi i-am pregatit pe pirostrie.Seara pe malul raului am facut un foc langa care am depanat amintiri.Se auzeau greierii cantand, dandu-ne o senzatie de liniste si confort.Noaptea ne-am culcat in cort,avand un somn profund Nu cred ca poate sa fie ceva mai frumos si mai linistitor.Un adevarat medicament pentru psihic.

APA-Generalitati

Unul din cele mai importante lucruri pentru a supravietui este apa.
Corpul uman contine peste 70% de apa,iar pierderea a 15% din aceasta cantitate cauzeaza moartea.Fara apa nu poti supravietui mai mult de 4-5 zile,corpul pierde lichid datorita caldurii,stresului,racelii si oboselii,lichid care trebuie recompletat.Chiar si in locurile reci ai nevoie de minim 2 litri de apa pe zi ca sa fii eficient.Aproape in orice localitate de pe globul pemintesc exista apa intr-o forma sau alta (zapada,gheata,roua, etc)

Nu substitui apa cu urmatoarele lichide:

Alcool – deshidrateaza si mai tare corpul
Urina – contine substante periculoase pentru organizm
Singele – este sarat si este considerat mincare,dar necesita lichid in plus pentru a fi digestibil;poate transmite boli
Apa de mare – accelereaza deshidratarea ,poate cauza moartea
Sint multe metode de dobindire a apei(vorbim de cazurile cind nu este un riu ,izvor,lac sau alta sursa naturala de apa) in dependenta de localitatea in care te afli,in pustiu actionezi intr-un fel,in jungle altfel,etc.Voi descrie citeva metode de dobindire a apei in zone de padure sau unde sint copaci.

Metoda transpiratiei

Ai nevoie de un sac de plastic pe care-l imbraci pe o creanga cu frunze(ai grija ca copacul sa nu fie otravitor in caz contrar apa nu este potabila) ,sacul trebuie strins legat cu o coarda sau cu ce ai in jurul crengii.Dupa citeva ore frunzele transpira si apa se acumuleaza in sac.Intr-o zi calda de vara poti stringe pina la 300-400 gr.de apadintr-un sac.Trebuie sa folosesti mai multi saci ca sa-ti acumulezi cantitatea necesara de apa.
Stringerea de roua
Dimineata devreme sau seara tirziu legi o bucata de cirpa curata pe picior ,jos sau pe un bat si te plimbi prin iarba.Cirpa va stringe apa (roua) din iarba,periodic o scurgi intr-un vas ,desigur este o metoda inceata ,dar sigura.

MINCARE =CU ENERGIE

30 de zile este perioada maxima ce poate rezista omul fara mincare.

Intr-o situatie extremala veti avea nevoie de orice picatura de energie,unica sursa fiiind alimentele.Resursele naturei va pot salva in orice caz,doar trebuie sa stii cum sa le folosesti.Am citeva recomandari in cazul dat,unele mai importante ,altele mai putin dar este o regula principala:

NU MANCA daca NU AI APA

organizmul uman pentru digestie are nevoie de apa,daca apa este o problema mincind te vei deshidrata si mai tare , ceea ce poate provoca moartea.putine sint locuri le pe pamint de unde trebuie sa mergi mai mult de 30 de zile fara a iesi la civilizatie.
Calculati distanta si timpul pina la locul unde trebuie sa ajungeti;impartiti mincarea in felul urmator:2/3 in prima parte si 1/3 in a doua jumatate a drumului.
faceti o obisnuinta sa mincati regulat in fiecare zi(ex.o masa la amiaza),mestecati bine hrana ca organizmul s-o accepte mai usor.
In salbaticie puteti minca ceea ce da natura:ciuperci,nuci,fructe,plante si radacini de plante comestibile,animale mici simai mari(daca reusiti sa le prindeti),pesti,sopirle,serpi,melci si insecte.nu va sfatuesc daca nu aveti experienta de vinator sa incercati sa prindeti animale,veti cheltui multa energie fara folos.
Aveti grija cu ciupercile si cu fructele ,daca nu sinteti sigur nu mincati,rezultatul poate fi letal.

Capcana cu lat pentru animale mici

READ MORE...

ADAPOSTUL

Adapostul trebuie sa te protejeze de la ploaie ,soare ,vint ,te ajuta sa supravietuiesti;-in unele parti ai lumii ai nevoie de adapost mai mult decit de hrana sau apa.
De exemplu expunerea indelungata la frig poate cauza oboseala sau slabiciune,iar o persoana slabita nu are dorinta de a supravietui.
Cea mai comuna greseala in constructia adapostului este ca il faci prea mare si caldura corpului nu reuseste sa-l incalzeasca;
un adapost trebuie sa fie destul de larg sa te protejeze dar trebuie sa fie totodata si destul de mic ca sa conserve caldura corpului tau,mai ales in zone climaterice reci.
Tipurile de adapost difera dupa locul in care te afli de pilda, la arctic sau in desert,in jungla sau in paduri ,de fiecare data construiesti altceva;
-difera totodata si de anotimp,iarna in zapada sau vara in caldura sunt atitea tipuri de adapost cite tipuri de anotimp.

ESENTE DE LEMN

Exista doua tipuri distinctive de lemn

*Lemnul tare provine din arbori de foioase:copaci ale caror frunze cad in fiecare toamna cum ar fi stejar, mahon, fag si mesteacan.

*Rasinile provin din conifere-copaci ale caror conuri/ace raman tot timpul anului-cum ar fi cedru,molid,brad,chiparos si pin

Cedru

*CIUPERCI COMESTIBILE

Ciupercile comestibile contin apa ,substante minerale ,substante organice .Ciupercile constitue un aliment complet ,cu o valoare nutritiva destul de mare.Se recomanda ca ciupercile sa fie consumate in stadiu tanar si imediat dupa recoltare ,deoarece contin substante usor alterabile.Inainte de pregatire trebuie sa fie bine curatate de pamant,nisip si bine spalate,la multe specii piciorul fiind dur se indeparteaza .Ciupercile se pot consuma proaspete sau conservate(uscate,murate sau marinate)

PESCUIT IMPROVIZAT IN SITUATII DE SUPRAVIETUIRE

*Cel mai bun mijloc de pescuit este (daca se dispune de aceasta) plasa sau navodul
*Undita improvizata se foloseste in locuri unde apa are adancime mai mare si sta linistita
*Priponul se poate improviza dintr-un fir de sfoara sintetica (nylon) lung de 3-4 m si un fir de nylon pe care se leaga 10-15 carlige si momeala.Se arunca priponul seara in apa si se scoate dimineata.Se poate ancora de un pom sau de un tarus adanc infipt in pamant
*Ca momeala se pot folosi :rame,viermi,carne cruda,bucati de peste ,pesti sau broaste mici,lacuste,fluturi,paine sau mamaliga.
*Carligele se pot improviza din sarma,cuie, ace,os,lemn,spini

Raul Mures la 2 km de orasul Deva

-*-

TEST DE COMESTIBILITATE UNIVERSAL

*Testeaza numai o portiune dintr-o planta presupysa comestibila
*Sectioneaza planta in partile componente :frunze,tulpini,radacini,muguri si flori.
*Miroase planta ,ca sa constati prezenta mirosurilor puternice sau acide ( nu uita ca doar mirosul ,nu indica faptul ca o planta nu este comestibila )
*Nu manca timp de 8 ore inainte de inceperea testului
*Timp de 8 ore cat te aptii de la mancare ,testeaza daca te intoxici ,asezand o portiune din planta pe partea interioara a cotului sau a incheieturii mainii de obicei 15 minute reprezinta un interval de timp suficient pentru a observa reactia.
*In timpul perioadei de testare nu baga nimic in gura exceptand apa purificata si portiunea de planta pe care o testezi...

Despre limitele organismului uman

Menţinerea, prelungirea vieţii cu orice preţ a devenit, pare-se, scopul suprem pentru omul modern, prins într-o ciudată societate hedonist-consumist-postmodernistă, cum este cea din zilele noastre. Cu toate că dorinţa de a rămâne în viaţă nu este doar rezultatul direct al celui mai puternic instinct, cel de supravieţuire, ci şi al unor posibilităţi reale pe care ni le oferă ştiinţa, cunoaştem încă puţine informaţii cu privire la limitele trupului nostru. Dincolo de presupuneri sau estimări „din ochi”, ştiinţa poate să ne ofere în prezent o serie de cifre şi informaţii cu privire la extremele pe care le poate atinge corpului uman, precum şi cu privire la supravieţuirea în condiţii vitrege.
Cât te poţi baza pe propriul trup? Într-un viitor oricând posibil, nu va conta mai deloc ce forma de învăţământ ai absolvit sau cât de bine te descurci cu calculatorul. Evident, nici nepotismul nu va mai fi la nivelul la care este prezent astăzi în societate. La urma urmei, în caz de supravieţuire extremă, ne vom confrunta cu un "care pe care" nemaiîntâlnitîn cadrul istoriei moderne şi contemporane. Va conta mai mult pregătirea spirituală, ca şi - evident - cea fizică, cunoştinţele de bază în arta supravietuirii şi înţelegerea secretelor mediului înconjurător, de la cel antropic la jungle, deşerturi, păduri sau oceane.
În aceste condiţii, se impune o revizuire a cunoştinţelor pe care le deţinem cu privire la parametrii de funcţionare a organismului uman supus unor factori extremi de ordin extern sau intern. Cu toţii am auzit de oameni care au supravieţuit unor accidente sau alte întâmplări, în condiţii incredibile, în urma cărora, teoretic, nicio fiinţă umană nu ar fi avut cum să scape cu viaţă. Au existat astfel cazuri documentate de oameni care au supravieţuit unor răni de glonte în cap sau căderii de pe o clădire de 10 etaje, dar acestea sunt cazuri izolate.Când vine vorba de anduranţa organismului uman şi supravieţuirea fără niciun ajutor, cercetările recente în domeniu au stabilit aşa numita "Regulă a lui Trei".Regula lui Trei face referire directă la cât de mult poate rezista un om obişnuit fără aer (trei minute), fără apă (trei zile) şi fără hrană (trei săptămâni).Alte limite sunt un pic mai particularizate în funcţie de factori importanţi, precum starea generală de sănătate, vârsta, condiţia fizică, condiţionarea specifică şi, nu în ultimul rând, antrenamentul mental şi mijloacele de revigorare a spiritului fiecăruia.Răspunsurile pe care le dăm unor întrebări, foarte legitime în contextul dat, precum: cât timp poţi rămâne treaz fără să mori, la ce altitudine poţi ajunge fără să te sufoci, ori la ce grad al acceleraţiei rezişti înainte ca trupul tău să fie zdrobit? spun multe despre fragilitatea sau, din contră, rezistenţa acestui înveliş de carne şi oase pe care îl numim trup omenesc...

CUM SE SUPRAVIETUIESTE ?

Supravieţuirea este arta de a scăpa cu viaţă. Nu este o ştiinţă, pentru că regulile pe care se
bazează, de altfel foarte numeroase, nu sunt absolute. Folosirea lor depinde de cel care le aplică.
Tehnicile şi soluţiile de supravieţuire sunt vechi de când lumea şi au evoluat împreună cu
istoria omenirii. Nici nu e de mirare că tehnica supravieţuirii, a survival-ului, e strâns legată de istoria
războaielor şi a devenit aproape o ştiinţă în timpul ultimului război mondial şi după aceea. Foarte mulţi
soldaţi, aviatori, marinari, prizonieri care s-au trezit în mare, în junglă, în deşert etc. trebuiau să se
descurce - sau să piară - în condiţii cel puţin neobişnuite, neprevăzute de instrucţia militară obişnuită.De exemplu, piloţii şi călătorii unui avion modern, forţat să aterizeze în pustietate, trec în 5 minute, din
secolul XXI în epoca de piatră.
Din studierea experienţei celor scăpaţi din accidente au rezultat metode şi soluţii general
valabile - bune atât pentru trupele speciale şi profesionişti ai riscului, cât şi pentru turişti şi oameni
obişnuiţi. Tehnica modernă de supravieţuire îmbină cunoştinţe antice (de exemplu vânătoarea cu
capcane, aprinderea focului prin frecarea a două lemne etc.) cu descoperiri de ultimă oră (de exemplu
telefonia mobilă, orientarea în teren cu ajutorul sateliţilor, fizica nucleară etc).
Într-o situaţie disperată trebuie să ştii ce, cum, cat, de unde să iei orice îţi poate oferi natura şi
să foloseşti la maximum ceea ce găseşti; cum să atragi atenţia oamenilor, sau posibili salvatori; cum să
parcurgi fără hartă sau busolă un teritoriu necunoscut, până ajungi într-o zonă locuită.
Sau, sa ştii cum să-ţi păstrezi sănătatea şi puterile, cum să te vindeci pe tine sau pe alţii, în caz
de rănire sau de îmbolnăvire. Mai trebuie şi să fii în stare să-ţi păstrezi curajul şi să-i îmbărbătezi pe
ceilalţi membri ai grupului, chiar dacă viitorul nu ţi se pare nici ţie promiţător. Şi mai important este să
vrei: dacă vrei, poţi scăpa! Dacă nu vrei - rămâi o victimă ( milog, prost sau chiar mort).
Ai dreptate şi când spui (despre o treabă): pot s-o fac, şi când spui: nu pot s-o fac (Henry
Ford).
Dar ce înseamnă oare să vrei ceva cu adevărat'? Se spune că odată, un învăţător şi elevul său
traversau un lac cu o barcă. Profitând de liniştea călătoriei, discipolul dori să afle cum poate ajunge şi
el maestru. Învăţătorul îi răspunse că e suficient să vrea asta cu tărie. Văzând că elevul nu pricepe
cum stau lucrurile, la un moment dat, bătrânul îi face vânt în apă. Tânărul, surprins, încercă să se suie
înapoi în barcă, dar bătrânul îl prinde de cap şi-l ţine cu forţa sub apă. Tânărul se sufocă, aproape
leşină. După câtva timp bătrânul îl lasă în sfârşit să scoată capul afară din apă, să respire şi să se suie
în barcă. Tânărul îşi reveni şi mirat întrebă: „Ce mai fu şi asta?" învăţătorul îi răspunse: „Ia zi, ce
voiai tu când erai cu capul sub apa?" „Să respir", zise tânărul. „Voiai tare'?'" „Dar cum altfel!" „Mai
voiai şi altceva?" „Nu!"
„Ei vezi," conchise bătrânul, „asta înseamnă să vrei cu adevărat să vrei ceva la fel cum voiai
tu să respiri, când stăteai cu capul sub apă. Nu mai puţin!
La fel e şi cu supravieţuirea: ca să scapi trebuie doar să vrei cu adevărat...
Orice echipament ai sau recuperezi dintr-un accident, trebuie considerat ca un dar de la
Dumnezeu. În schimb, dacă îţi lipseşte orice fel de echipament NU trebuie să crezi că eşti deja
condamnat la moarte, căci oricând ai la tine: mintea, experienţa, cunoştinţele, mâinile, picioarele.
Dar, ca să poată fi de folos, mintea, cunoştinţele, corpul trebuie să fi fost mereu antrenate,
îmbogăţite, ascuţite. Învaţă, învaţă, învaţă mereu. Nu aduce anul ce aduce ceasul!, darea să poţi
beneficia de avantajele „ceasului" respectiv trebuia să te fi pregătit pentru el.
Capacitatea de supravieţuire este la fel ca o casă: fundaţia este voinţa de a trăi. Cunoştinţele
sunt pereţii casei. Îndemânarea, antrenamentul constituie tavanul. Iar echipamentul este acoperişul
casei. Fără unul, oricare dintre aceste elemente, casa nu e întreagă; de fapt, nu e casă.
Atitudinea cea mai bună este exprimată de salutul cercetaşilor: (mereu) gata!READ MORE

*Notiuni generale despre ciuperci

In natura întâlnim o mare varietate de ciuperci comestibile si necomestibile. Pe acestea din urma, pentru a nu încarca memoria drumetilor sau a da nastere la confuzii, le-am omis. În general ciupercile se deosebesc dupa:
-miros, cele bune au miros placut, proaspat, iar cele veninoase (otravitoare), au miros gretos de iarba (fân) putreda;
-consistenta “carnii” la cele comestibile este tare, se sfarâma la apasare si nu-si pierde culoarea alba la taiere, pe când a celor otravitoare este moale, flasca si îsi schimba culoarea la taiere;
-dupa suprafata “palariutei”, la cele bune este neteda fara luciu, iar la cele otravitoare este scortoasa si stralucitoare;
-dupa lamele (nervurile de sub palariuta), la cele bune culoarea este roz-roscat, iar la cele veninoase alba.

Ciuperci comestibile:

1.craita de culoare rosie;
2.iutari de culoare alba;
3.burete serpesc cu pete maroni-cenusii;
4.burete cu peruca de culoare alba;
5.urechiusa de culoare galbena;
6.pastrav de fag de culoare galbui-maronie;
7.ciuperca alba de padure;
8.râscov de culoare maroniu-roscat;
9.nicoreti de culoare alba;
10.zbârciog de culoare maroniu-roscat;
11.buretii vineti de culoare rosiu-vinetiu;
12.mânatarca de culoare maronie;
13.creasta cocosului de culoare galbui-rosiatica;
14.ciuperca de balegar de culoare alba si
15.ghebele de culoare maroniu-galbuie.

Recomandari:

-înainte de a fi consumate se va gusta o cantitate foarte mica dintr-o ciuperca, din cele culese de acelas fel, prin mestecare si tinere în gura 3 – 5 minute. Daca gustul este bun se pot mânca. Exceptie fac iutarii, cu gust piperat;
-pentru consum cel mai indicat este ca ciupercile sa se prepare (obligatoriu) termic prin fierbere, prajire sau coacere.

Atentie, ciupercile otravitoare (frumos colorate) în contact cu mâna pot transmite cu usurinta otrava, deci multuniti-va cu privitul ! Nu culegeti si nu consumati ciuperci daca nu le cunoasteti, deoarece intoxicatia lor este o bomba cu dublu efect si anume:

-prima agresiune se manifesta la 12 ore, dupa ce au fost consumate, prin diaree si voma;
-dupa 2 – 3 zile survine a doua agresiune – hepatita toxica.

EFECTELE

Blocajul mental: la apariţia unui pericol, relaxează-te! Pentru supravieţuire este decisiv să
respiri adânc şi să te hotărăşti să faci absolut totul pentru a învinge condiţiile potrivnice, indiferent de
preţ sau de efort. În primul rând să gândeşti coerent. Disperarea totală care urmează după şocul iniţial
poate fi depăşită cu ajutorul instinctului de conservare, chiar dacă rămâi încă total dezorientat şi
speriat.
Când ajungi să alegi între renunţare şi sinucidere, mai bine roagă-te lui Dumnezeu.
Rugăciunea este o metodă eficientă de auto-capacitare, de întărire mentală, îndelung verificată de mulţi
oameni. Orice text este bun, de la Tatăl nostru până la simplul Doamne, ajută-mă să scap din iadul
ăsta.
Aleargă, fugi cu maşina, fă semne, înoată, aprinde un foc, improvizează un adăpost,
semnalizează din nou, cu gesturi, cu lumină... străduieşte-te cât mai tare! NU sta, NU zace, Nu accepta
să mori fără să lupţi până la epuizare - sau chiar până dincolo de ea.
Militarii americani luaţi prizonieri în Vietnam au fost torturaţi, închişi şi izolaţi în condiţii
foarte grele, practic de exterminare. Totuşi, unii n-au disperat şi au reuşit să supravieţuiască printr-un
regim special de exerciţii fizice şi rugăciuni, plus comunicarea prin orice mijloace cu alţi prizonieri.
Orice ar fi, nu renunţa la viaţă - e singura pe care o ai, e frumoasă şi merită trăită.
Repetă-ţi mereu: „O să treacă şi asta/".
În orice împrejurare, oricât ar fi ea de neaşteptată, de necunoscută -improvizează,
improvizează, improvizează!
Şi NICIODATĂ nu renunţa la o nouă încercare.
In toată dezordinea, iuţeala, şi/sau încetineala enervantă cu care se desfăşoară acţiunea de
supravieţuire, îrnboldeşte-ţi instinctul de conservare, căci numai el te poate scoate la liman.
Disperarea: luptă singur cu ea - sau cere ajutor (dacă poţi). Există numeroase organizaţii,
fundaţii de binefacere care dau sfaturi şi ajutoare: alcoolicilor, drogaţilor, vârstnicilor, copiilor părăsiţi,
femeilor bătute... Alături de acestea sau împreună cu ele, mulţi preoţi de la diverse biserici sunt gata şi
ei să dea un sfat sau chiar un ajutor, să spună o vorbă bună, să-i încurajeze pe cei aflaţi la nevoie.
Deseori astfel de sfaturi şi ajutoare pot fi obţinute chiar la telefon şi nu rareori ele au salvat oameni
nenorociţi de la sinucidere. Adresele acestor instituţii sunt în cartea de telefon, sau pot fi aflate de la
serviciul de informaţii telefonice aproape în orice loc din lume (dacă ştii limba...).
Dar nu amesteca, nu încurca sarcinile diverselor organizaţii. Gândeşte-te puţin înainte de a
forma numărul de telefon. Cheamă Pompierii (981) numai pentru incendii, Salvarea (911) numai pentru
urgenţe medicale sau accidente de circulaţie, Protecţia civilă (982) doar în caz de calamităţi - ş.a.m.d.
Claustrofobia: este o boală. Cei care suferă de ea sunt cuprinşi de o veritabilă panică atunci
când ajung sau li se pare că sunt închişi într-un spaţiu restrâns. Senzaţia respectivă este foarte
neplăcută. Persoanele claustrofobice se manifestă printr-o agitaţie necontrolată: ţipă, lovesc, distrug
pereţi, se luptă, delirează.
Totuşi, puţini oameni suferă cu adevărat de claustrofobie; foarte mulţi doar îşi închipuie că
suferă de aşa ceva.
Dacă ţi se întâmplă să fii împreună cu o persoană cuprinsă de frică din cauza claus-trofobiei,
potoleşte-o prin imobilizare astfel încât să nu se lovească, ori să se rănească - pe ea sau pe tine.
Calmeaz-o cu vorbe bune. Încurajeaz-o. NU folosi mijloace mai dure (pălmuirea, ameţirea) decât
atunci când situaţia devine necontrolabilă.
Dacă tu însuţi ajungi vreodată, după un accident, să simţi o formă mai uşoară sau mai gravă de
claustrofobie, sau panică, încearcă să te stăpâneşti. Enumeră părţile bune ale situaţiei:
- unu - sunt viu;
- doi - (probabil) nu sunt rănit;
- trei - pot rezista câteva zile fără hrană sau apă, dacă nu-mi consum degeaba forţele;
-patru - o să mă găsească şi o să mă salveze cineva, destul de repede;
- cinci - să-mi păstrez calmul, căci altfel înnebunesc şi nu-mi foloseşte la nimic. Caută şi vezi
ce găseşti prin buzunare, prin sacoşă, împrejur, adică: hrană,
chibrituri, chei, brichetă, pix, proteză dentară, ochelari, pila de unghii - orice îţi poate ajuta să
zgârii, să sapi, să deşurubezi, sau să semnalizezi ca să scapi din spaţiul închis. Improvizează un closet
din: pietre, gunoaie, haine îngrămădite, găseşte sau sapă o gaură. Dacă nu găseşti nimic (de exemplu
într-un lift), fă un burete din haine, ziare etc.
Agorafobia înseamnă frica de locuri deschise sau de şederea în public. Este o suferinţă mai
rară decât claustrofobia. Victimele sunt cuprinse de ameţeală, rău, leşin. Simptomele pot apărea sau
treptat, sau ca o panică bruscă.
Ea nu poate fi combătută cu vorbe, sau argumente cum ar fi: „rupe-te de situaţie" sau „ieşi
afară din ea". Tocmai asta nu poate face bolnavul. Când îţi apare senzaţia de agorafobie intră înăuntru
(al unui autobuz, magazin, sau cinema). Cumpără un ziar şi ascunde-ţi capul în el până ajungi acasă.
Dacă te ştii ameninţat de astfel de crize, fii pregătit cu fise sau cartele telefonice, pentru a cere ajutorul
prietenilor sau rudelor.
Teama iraţională, apare ca urmare a lipsei de obişnuinţă cu o situaţie critică. Un om educat,
antrenat pentru situaţii speciale, are cu totul alt fel de gândire şi de comportare. Nu e vorba atât de forţă
fizică, cât de pregătire mentală.
Închipuirea, imaginaţia sporesc panica în întuneric, obscuritate sau umbră (vezi la #9).
Foloseşte raţiunea ca să lupţi cu ea! Stăpâneşte-te!
Nu te lăsa panicat de ceea ce nu vezi, dar se mişcă, fâsâie ori te atinge. Majoritatea acestor
fenomene au explicaţii simple, naturale. Să luăm de exemplu o casă veche, în care ţi se pare că ar
bântui fantome. Mai mult ca sigur zgomotele ciudate care te sperie sunt produse de cauze naturale, cum
ar fi:
- casa e construită deasupra unui curs subteran de apă;
- vreun utilaj din vecinătate imprimă vibraţii pereţilor; -ecouri de la vecini;
- acoperişul, pereţii, pardoseala, ţevăria de la instalaţiile care deservesc sau au deservit
imobilul, se dilată sau se contractă;
- uşile prea etanşe transformă camerele în pungi de aer;
- zgomotul produs de trecerea prin apropiere a unui automobil, tren sau avion;
- trosnesc crengile unui copac din apropiere;
- mişcarea unei pisici, a unui şoarece sau greiere;
- obiectele din lemn: mobila, structura casei, produc zgomote când se usucă;
- golul lăsat în acoperiş de o ţiglă desprinsă produce un geamăt când suflă vântul;
- pungi de aer în ţevile de apă etc.
Pentru a te linişti, verifică situaţia pe lumină. Uită-te în toată casa, verifică toate cotloanele
(dulapuri, sobe, cămară). Etanşează uşile şi ferestrele. Întinde fire din sfoară neagră la scări, praguri, uşi
(să vezi dacă le rupe cineva). Băltoacele de apă pe pardoseală arată vibraţiile. Presară praf sau nisip pe
pardoseli să vezi că nu apar urme. În plus, dacă ar fi un strigoi sau o fantomă adevărată - ar dispărea
când te apropii de ea, sau ar trebui sa te bage în seamă. Oricum nu-ţi poate face nici un rău, pentru că:
ar trebui să fie mai solidă, nu aşa de transparentă şi nu are corp, nici consistenţă; nu lasă nici o urmă, nu
are umbră. De fapt, ea există DOAR în imaginaţie!
La fel trebuie gândit şi noaptea în tabără, prin pădure sau junglă, în peşteră, beci etc. Pericolul
e mai mult în mintea ta... Iar Montaigne zicea: cel mai tare credem (în) ceea ce cunoaştem mai puţin.
Avantaje - uneori, singurătatea e o necesitate şi un avantaj: îţi permite să-ţi aduni gândurile, să
te rogi, să faci anumite lucruri pe care prezenţa altora le împiedică. Aşa că uită-te şi la jumătatea plină
a paharului]
Nu te lăsa moleşit, amăgit de prezenţa altora. Câteodată ei constituie o dificultate
suplimentară, nu un ajutor. Mai bine nu te baza pe forţa şi pe ajutorul găştii, al hoardei sau mulţimii, ci
bizuie-te mereu pe forţele tale. Când persoanele devin o mulţime, o adunătură, nivelul de inteligenţă
scade (Kierkegărd). Nevoia de colectiv nu trebuie cultivată; e bine şi să fie mai mulţi, dar uneori
singurătatea are părţile ei bune!

UNDE GĂSEŞTI HRANA

În regiunile polare ai nevoie de mai multă hrană decât în cele călduroase. Dar tocmai în astfel
de zone extreme hrana este foarte rară - deşi în zonele sub-arctice se găseşte din belşug.
În zona Antarcticii: singurele plante sunt lichenii şi muşchiul. Majoritatea păsărilor migrează
toamna, dar pinguinii rămân. Sunt mai uşor de prins când clocesc.
În zona Arcticii: Uneori urşii albi sunt însoţiţi de vulpi polare care se hrănesc cu resturi.
Animalele şi păsările nordice sunt migratoare şi posibilitatea de a le găsi depinde de anotimp.
În zona de tundră sau pădure: se găsesc plante şi animale în tot cursul anului. Plantele din
tundră sunt mai mici decât echivalentele lor care cresc în zona temperată.
Vegetaţia este uneori abundentă, alteori ascunsă. Observă unde se lasă jos păsările.
Majoritatea plantelor sunt bune de mâncat, cu două excepţii foarte periculoase: fragii de mare,
otrăvitori (boabe roşii, albe sau albastre care cresc în ciorchini) şi cucuta de apă (plantă din familia
pătrunjelului, creşte înaltă de 1-2,5 m, cu frunze roşii care miros urât când sunt zdrobite).
Mănâncă licheni, alge, rădăcini, verdeţuri, boabe - dar nu te atinge de ciuperci, învaţă să
distingi lichenii comestibili - de ciuperci.
* Hrana animală: în zona Arctică se găsesc tot felul de animale, şansele mai bune de
supravieţuire fiind pe mal, în zona de coastă, unde sursele de hrană: peşte, păsări, foci, sunt mai sigure.
S-ar putea vâna animale mici: marmote, veveriţe, iepuri, porci ţepoşi, bizami, şobolani,
castori, gâşte. Evident că trebuie evitate animalele mari - de exemplu urşii (polari) şi morsele în afară
de cazul în care ai puşca, îndemânarea şi curajul necesare. Ocoleşte-le.
Urmele animalelor nu sunt greu de urmărit în zăpadă, dar ai grijă să laşi în urma ta un şir de
semne sau fanioane bine vizibile - pentru a putea regăsi tabăra la întoarcere. Agaţă-le suficient de sus
ca să nu fie acoperite de vreo ninsoare proaspătă.
Cerbul caribu poate fi atras dacă fluturi o cârpă şi mergi în 4 labe. Veveriţele de pământ şi
marmotele pot să dea peste tine dacă stai între ele şi vizuina lor. Sărutarea dosului palmei produce un
zgomot asemănător celui făcut de un şoarece sau de o pasăre rănită şi atrage răpitoarele. Caută mai
întâi un ascunziş spre care să bată vântul. Ai răbdare. Nu renunţa.
Dacă ai o armă cu proiectile (puşcă, arc, catapultă, praştie) care poate trage de jos, de lângă
sol, stai ascuns după un ecran de zăpadă sau de cârpe.
Bufniţele, corbii, cocoşii polari (ptarmigani) sunt destul de blânde şi pot fi uşor prinse iarna.
Multe păsări năpârlesc vara şi nu pot zbura. Ouăle pot fi mâncate în orice stadiu al embrionului.
Focile pot da hrană şi îmbrăcăminte. Sunt mai uşor de vânat pe gheaţă, când au pui (între
martie-iunie). Puii proaspăt rataţi nu ştiu să înoate. În afara sezonului de puiere, focile se vânează la
copcile sau găurile pentru respirat (de formă tronconică, cu vârful în sus), făcute în gheaţă. Dacă gheaţa
e groasă, se văd urmele de dinţi şi labe, rămase de la încercările focii de a menţine sau de a lărgi gaura.
Omoară animalul lovindu-l cu un ciomag, apoi lărgeşte gaura ca să-l poţi scoate din apă.
Orice carne trebuie bine fiarta sau friptă înainte de a o mânca (de obicei este infectată cu
bacilul trichinelozei). Nu mânca niciodată ficat de focă sau urs polar (conţine cantităţi mari, chiar
mortale de vitamină A).
* Prepararea cărnii : scurge sângele, scoate măruntaiele, jupoaie cadavrul cât
mai este cald. Fă pielea sul înainte de a îngheţa. Taie carnea în porţii, fiecare de mărime convenabilă
pentru o masă, şi îngheaţă-le. Nu reîncălzi mâncarea, carnea - consumă resturile reci. Lasă untura pe
carnea oricărui animal, afară de focă. Untura de focă trebuie îndepărtată repede. Înainte de a se râncezi
şi a altera carnea.
Rozătoarele (veveriţe, iepuri) sunt adeseori bolnave de tularemie, care poate fi luată şi de om,
de la paraziţi sau prin atingerea animalului infectat. De aceea se recomandă purtarea mănuşilor când
manipulezi şi jupoi animalul. Fierbe bine carnea.
Pescuitul la copcă depinde de găsirea unui loc cu gheaţă suficient de subţire ca să o poţi găuri
sau tăia. Cum se face o undiţă -
Raţia zilnică ar trebui să conţină cel puţin 4 000 calorii. Important este să mănânci mai mult şi
mai des decât în sezonul călduros. Creşterea raţiei de alimente se va face pe cât posibil cu lichide,
glucide şi vitamine (A, B^ B., şi C).
Evită alcoolul fiindcă este un aliment netermogen; nu numai că nu întăreşte organismul, dar îl
lasă şi fără apărare la acţiunea frigului.
Bea şi mănâncă ceva cald, cât mai des posibil. Micul dejun va fi consistent, iar prânzul poate
fi înlocuit cu gustări luate la intervale de 2 sau 3 ore. Cel puţin o data înaintea dejunului şi o dată
înainte de cină bea ceva cald. Oricât de mare ar fi oboseala, nimeni nu se va culca înainte de a mânca şi
a bea ceva cald. Nu consuma alimente şi băuturi îngheţate sau aproape de 0°C.
Pe cât posibil, trebuie evitată formula „hrană rece".
În zonele de deşert: când ai apă puţină trebuie să mănânci puţin, în porţii mici
Căldura taie foamea. Nu te forţa să mânănci. Proteinele măresc temperatura corpului şi
pierderea de apă. Dacă ai apă puţină sau chiar deloc, mănâncă mai multă hrană ce conţine umezeală
(fructe şi zarzavaturi). În deşert hrana se strică repede. După ce deschizi o cutie de conserve, consum-o
toată. Ţine proviziile la umbră, acoperite sau îngropate.
Hrana vegetală este rară. Încearcă fructe, rădăcini, frunze de cactus (curăţate de ţepi).
Iarba cea mai verde este şi ea bună de mâncare.
S-ar putea să găseşti numeroase animale: insecte, reptile, rozătoare, mici mamifere - care se
ascund sau se îngroapă peste zi. Câteodată pot fi văzute gazele, antilope, păsări venite aproape de o
sursă de apă. Dar hrana animală cea mai probabilă va consta din şerpi, şobolani, şopârle, melci (limaci),
lăcuste - şi asta doar când ai noroc.
Pe o insulă pustie: de bază va fi hrana scoasă din mare - dacă nu este otrăvitoare. Pe mal şi în
lagunele de corali găseşti moluşte, castraveţi de mare, crabi, arici de mare, raci, creveţi.
Urmăreşte urmele lăsate de broaştele ţestoase pe nisip. Ţestoasele pot fi răsturnate pe spate
(atenţie la gheare şi la bot), li se taie capul, apoi sunt coapte. Ouăle se găsesc îngropate în nisip lângă
mal, la aproximativ 0,5 m adâncime.
Chiar pe insulele aride şi pustii poţi găsi ceva buruieni comestibile - unele dintre ele au flori
galbene cu gust de măcriş de baltă. Se pot găsi de asemenea palmieri de cocos şi palmieri cu conuri
răsucite (fructele comestibile seamănă cu ananasul). Dar insulele tropicale sunt rareori pustii - de obicei
pe ele se găseşte multă hrană.
Pe ţărmul mării: caută şi prinde peşti sau moluşte în băltoacele rămase după reflux, sau sapă în
nisipul rămas descoperit după retragerea mării. Mănâncă numai moluştele (stridii sau midii) pe care leai
cules vii, verificându-le astfel: cele cu două scoici trebuie să se închidă, să se strângă când sunt
ciocănite. Melcii de mare au un fel de clapă la intrarea în cochilie, care trebuie să se închidă bine la
scuturarea cochiliei. Melcii turtiţi sunt bine prinşi de stâncă. Desprinde-i cu o lamă sau cu un cuţit.
Dacă se desprind greu - sunt buni de mâncat; numai cei bolnavi sau morţi se desfac uşor.
În zonele poluate, moluştele bivalve pot acumula mari cantităţi de substanţe toxice. În zonele
tropicale midiile sunt otrăvitoare vara, mai ales dacă marea este roşiatică sau fosforescentă. În zona
arctică midiile negre sunt otrăvitoare în tot cursul anului.
Moluştele trebuie obligatoriu fierte cel puţin 5 minute, ca să se elimine eventualii paraziţi sau
substanţele toxice.
Pe majoritatea ţărmurilor timpul optim pentru pescuit şi cules de pe mal este în primele două
ore după nivelul superior al fluxului. Valorifică mareea, mişcarea apei, prin amenajarea din timp a unor
capcane pentru peşti.
Noaptea poţi vâna caracatiţe: le atragi cu o lumină şi le împungi cu o suliţă. Pentru a omorî o
caracatiţă, întoarce-o pe dos; bagă mâna în interiorul pungii cărnoase, apucă măruntaiele şi trage tare.
Sau împunge-o între ochi; sau loveşte-o de o piatră. Carnea de caracatiţă e tare, dar hrănitoare. Fierbe
corpul şi frige tentaculele.
Dacă vremea sau fluxul te împiedică să iei hrana din mare, culege şi mănâncă plante de pe
mal.
Plantele, iarba de mare sunt în general binevenite pentru alimentaţie, dar algele albastru-verzi
care cresc uneori în bălţile cu apă dulce, din vecinătatea ţărmului, sunt foarte otrăvitoare.
Castraveţii de mare cresc pe fundul mării sau în nisip. Ei seamănă cu nişte castraveţi negri,
buboşi, lungi de până la 20 cm. Fierbe-i 5 minute.
Aricii de mare se agaţă de stânci imediat sub nivelul minim la reflux. Fierbe-i, despică-i şi
mănâncă-le interiorul ca de ou, dar aruncă-i dacă ţepii nu se mişcă la atingere, sau interiorul le miroase
urât.
Păsările de mare pot fi vânate cu momeli prinse în cârlige legate cu sfoară, presărate printre
resturi de mâncare şi gunoaie împrăştiate pe stânci sau pe pietre,; sau aruncând în aer momeala înfiptă
în cârligul undiţei, ca s-o prindă din zbor. Înainte de a te aventura să escaladezi stâncile pentru a găsi
cuiburi cu ouă, caută-le pe sol.
În junglă: din cauza temperaturii ridicate a mediului înconjurător hrana necesită o atenţie
deosebită: alimentele trebuie să fie diversificate, păstrate şi depozitate cu grijă, consumate repede.
Foloseşte cât mai puţine grăsimi, mai multe paste făinoase şi glucide; bea multă apă - echivalentă cu
cantitatea eliminată din corp.
Pot fi vânate sau pescuite numeroase mamifere, reptile, păsări şi peşti. Probabil că hrana va
consta mai degrabă din animale mici: broaşte, şopârle, şerpi, insecte, viermi sau păsări - decât din vânat
mare.
În junglă există multă hrană - dar pădurea tropicală o face greu de găsit. Poţi găsi mai multă
hrană dacă nimereşti vreun teren cândva cultivat de indigeni şi acuma părăsit.
La marea varietate de plante tropicale comestibile, de la bambus şi iarbă până la crini sau
ferigi, se adaugă bananele, trestia de zahăr, ananasul, papaia, mango, smochinele. Se găsesc numeroase
fructe, rădăcini, frunze comestibile. Unele sunt mai uşor de recunoscut - dar pe multe altele s-ar putea
să nu le ştii. Dacă nu eşti sigur - verifică-le dacă sunt comestibile cu testul
a) Nucile de cocos pot constitui sau înlocui orice hrană Cocotierul creşte pe arii
foarte întinse din zona tropicală şi subtropicală, oferind numeroase materiale: frunziş pentru colibă;
fibre pentru funii; lapte şi miez de nucă.
Pentru a ajunge la miez trebuie spartă nuca. O nucă mare conţine până la 1 litru de lapte
comestibil, gustos, răcoritor. Nu bea laptele scurs dintr-o nucă verde (crudă) sau maro închis (veştedă)
pentru că vei face diaree.
Laptele se scoate printr-o gaură dată într-unul dintre cei doi ochi ca două puncte negre ale
nucii, cu ceva ascuţit, o ţepuşă, sau lovind nuca imediat sub „ochi" cu o piatră ascuţită sau un topor.
Dacă n-ai cuţit, poţi curăţa nuca de învelişul fibros cu ajutorul unui băţ de lemn tare pe care-l înfigi în
pământ. Capătul de sus al băţului trebuie să fie cioplit sub forma unei dalte. Apoi loveşte nuca de vârful
băţului înfipt, astfel încât lama să pătrundă printre fibrele învelişului - şi răsuceşte nuca. Apoi despică
coaja.
Miezul trebuie mâncat câte puţin odată; în cantitate mare provoacă indigestie. Uleiul se
extrage din nuca spartă, expusă la căldură (soare sau foc), adunându-1 pe măsură ce se scurge. Sau
fierbe miezul şi culege uleiul adunat la suprafaţa apei. Uleiul frecat pe corp serveşte la: protecţia pielii
împotriva arsurii solare sau a contactului prea lung cu apa sărată; vindecarea bătăturilor şi băşicilor;
îndepărtarea insectelor. Din ulei de cocos se poate fabrica săpun - prin amestecare cu cenuşă de lemn
(sodă).
b) Sagotierul este un palmier cu trunchi ţepos. Răzuieşte miezul de sub coajă, îmbibă-1 cu
apă, stoarce şi coace resturile.
c) Rădăcina, frunzele, ramurile de taro trebuie fierte. Frunzele au forma urechii de elefant.
d) Papaia este fructul în formă de dovlecel al unei specii de palmier (însă evită frunzele sale
cu suc lăptos).
e) Mango sunt (şi ele) o excepţie de la regula sucului lăptos. Ele seamănă cu perele mari şi
cresc pe nişte copaci noduroşi cu coroană deasă.
f) Smochinele - comestibile, cresc pe copaci cu suc lăptos.
g) Fructul de pâine (cu suc lăptos) arată ca un pepene gălbui verde şi creşte în copaci cu
frunze având aspect de piele.
h) Yamele (asemănătoare cartofilor) trebuie scoase de sub plantele cu frunze gigantice şi aspre.
Hrana maimuţelor are multe şanse să fie bună şi pentru oameni, dar verific-o înainte de
consum.
Peştii se digeră uşor, dar la tropice se strică repede. Curăţă-i bine, aruncă măruntaiele şi
mănâncă-i urgent. Nu încerca să-i conservi. Peştii din apele stătătoare sau încet curgătoare pot avea
paraziţi. Fierbe-i 20 de minute.
Chiar şi apa ar putea să fie infectată cu amoebe care produc dizenterie. Fierbe-o totdeauna.
Pe munte - la înălţimi mari, în afară de licheni şi păsări se găseşte foarte puţină hrană. Ca să
mănânci ceva, coboară în zona pădurii.

Manual de supravietuire 16.7-Serban Derlogea

MOCCASINI

Mocasinii provin de la locuiutorii din Canada – indieni, vanatori, comercianti si mai tarziu si colonistii din Europa. Primii mocasini au fost realizati din piele de cerb sau din alte tipuri de piele moale, care este impartita in bucati cusute impreuna. Primii mocasini au avut o talpa flexibila din piele moale care urmeaza curbele naturale ale piciorului. Acest tip de incaltaminte au fost foarte confortabile si practice. Primii mocasinu au avut broderii tipice, elemente decorative si au facut parte din imbracamintea traditionala a triburilor bastinase din Canada.