joi, 3 noiembrie 2016

Fulgerul



Fulgerul
*Fenomen periculos

Fulgerul este rezultatul vizibil al unei descărcări electrice. Fluxul de energie ce se creează între cele două puncte încălzeşte aerul într-atât de tare încât acesta devine luminos. Aerul din jurul "tubului" prin care are loc descărcarea electrică se încălzeşte brusc până la temperaturi de aproximativ 30.000 de grade Celsius (cam de 5 ori mai mare decât temperatura la suprafaţa soarelui). Ceea ce noi vedem drept fulger este de fapt aer încins (iar fenomenul se numeşte incandescenţă, acelaşi fenomen prin care becurile clasice luminează). Mai mult, aerul astfel încălzit se dilată aproape instantaneu şi se mişcă radial, spre exterior, "scuturând" celelalte pături de aer şi determinându-le să vibreze, le unduieşte. Noi, oamenii, percepem aceste unde drept unde sonore şi le numim tunet.



De aici tragem concluzia că fără descărcare electrică (deci implicit fulger) nu există nici tunete, deşi câteodată, când furtuna este departe, sau când lumina zilei este suficient de puternică încât să nu percepem lumina fulgerelor, suntem tentaţi să zicem că doar tună, nu şi fulgeră.
Descărcările electrice provin din norii de tip cumulonimbus.. Norii cumulonimbus sunt nori cu dezvoltare verticală, ce se formează la altitudini între 2000 şi 16000 de metri. Au o formă de ciupercă şi sunt înalţi şi denşi. Adesea, baza lor poate avea un diametru de câţiva kilometri dându-ne impresia (mai ales când sunt deasupra noastră) că acoperă tot cerul, condiţii în care este greu de observat dezvoltarea lor pe verticală. Pe lângă descărcări electrice, norii cumulonimbus mai sunt resposabili pentru precipitaţii extrem de puternice, cu durată de la 10-20 de minute până la câteva ore.



Dacă ne aflăm sub un nor, şi simţim că ni se electrizează părul, asta înseamnă că acea umbră a norului de care vorbeam mai sus ne-a cuprins şi pe noi şi că suntem în pericol imediat de a fi loviţi de următorul trăsnet. Electrizarea părului este un mod foarte subtil în care natura ne sugerează că ne aflăm în locul total nepotrivit.
Deşi în general nimeni nu merge cu aparatul radio la el pe munte, e important, totuşi, de ştiut că fulgerul interferează cu undele radio AM (şi mai puţin cu undele FM). Se poate folosi un radio simplu, setat pe o frecvenţă AM (unde nu este emis nici un post) pentru a auzi fulgerele sub formă de pârâituri. Dacă fulgerele sunt mai puternice sau sunt mai aproape de receptor, aceste pârâituri pot fi auzite şi peste un post de radio.
Estimarea distanţei la care s-a produs fulgerul se poate face numărând secundele dintre fulgerul văzut şi tunetul auzit. Fulgerul şi tunetul se produc aproape în acelaşi timp, însă lumina are o viteză de 300.000 km/s iar sunetul "doar" 343 m/s (aproape de un milion de ori mai mică decât viteza luminii). Pentru a determina distanţa, se numără secundele dintre fulger şi tunet iar această valoare se împarte la 3 pentru a obţine distanţa aproximativă în kilometri. De exemplu, dacă am numărat 6 secunde între fulger şi tunet, atunci distanţa este de aproximativ 2 km. Dacă repetăm "experimentul" pe mai multe descărcări electrice, putem trage concluzia dacă furtuna se apropie (timpul dintre fulger şi tunet se micşorează) sau se depărtează de noi (timpul se măreşte).
Dacă tunetul poate fi auzit, atunci deja există pericolul de a fi loviţi de fulger. În general tunetul poate fi auzit când este mai aproape de 10 km. În aceste condiţii trebuie căutat adăpost imediat. După trecerea furtunii, încă există pericolul de a fi loviţi de fulger, chiar dacă pe cer străluceşte soarele, aşa că se recomandă să nu se părăsească adăpostul mai devreme de 30 de minute de la terminarea furtunii. Multe persoane au fost trăsnite înainte sau după furtuna propriu-zisă, deoarece ignoră primele semne, sau se grăbesc să plece imediat după ce s-a oprit ploaia. Mulţi oameni se feresc mai mult de ploaie, să nu se ude, decât de mult mai periculoasele descărcări electrice.

Evitarea întâlnirilor cu fulgerele:

1. Înainte de a incepe o expeditie, se consultă prognoza meteo. Dacă se anunţă descărcări electrice, este recomandat a se lasa pe alta data exepditia. In România, ANMH a implementat în 2003, la nivel naţional, un sistem performant de monitorizare a electricităţii atmosferei (SAFIR 3000), cu posibilitatea de urmărire a descărcărilor electrice în timp real, cu o precizie de 1 km.

.2 De la primele semne ale furtunii (nori cumulonimbus, tunete în depărtare) trebuie căutat un adăpost sigur împotriva fulgerelor. Se poate părăsi în siguranţă adăpostul dupa jumătate de oră după ultimul tunet auzit (chiar dacă ploaia s-a oprit mai demult şi deja a ieşit soarele). Dar şi în cazul în care adăpostul este precar, este de preferat să nu se stea în picioare.

3. Dacă nu se poate găsi în timp util un adăpost sigur, atunci trebuie evitate locurile predispuse la trăsnete: locurile mai ridicate (vârfuri, movile de pământ), copacii, stâlpii indicatori sau de marcaje, imediata apropiere a apelor, în apropierea firelor electrice (nu doar cele de înaltă tensiune ci şi cele telefonice). Trebuie evitate solurile argiloase sau cele cu minereuri de fier (şi preferate cele calcaroase). Trebuie evitate stâncile lucioase sau cele innegrite (semn că, probabil, au mai fost lovite în trecut). În nici un caz nu se stă sub copaci.

4. Dacă nu se găseşte nici măcar o zonă cât de cât sigură, ultima variantă este să te faci cât mai mic, cât mai aproape de pământ. Dar niciodată nu trebuie să te întinzi pe pământ, deoarece în cazul unei descărcări electrice în apropiere, între picioare pe de o parte şi cap/umeri/mâini pe de altă parte se va forma o tensiune ce va da naştere unui curent electric care la rândul lui va străbate organele vitale (inima/creierul).



Institutul american de siguranţa fulgerelor recomandă următoarea poziţie: se stă ghemuit, cu călcâiele lipite, capul cât mai aplecat posibil, coatele pe genunchi, iar cu palmele se acoperă urechile (pentru a feri timpanul de puterea unui tunet), după cum se arată şi în următoarea imagine:



În acest fel, dacă un fulger loveşte în apropiere, curentul va intra printr-un picior, va trece, prin călcâie în celălalt picior şi mai departe înapoi în pământ.

5. Se recomandă păstrarea unei dinstanţe de minim 5 metri faţă de alte persoane.

Cu cât un om se află la înălţimi mai mari, cu atât mai conductoare sunt straturile de aer. Efectul descărcării electrice asupra unui om depinde de intensitatea curentului electric. Dacă aceasta nu este prea mare, omul simte doar zguduială; dacă curentul electric este mai mare de 0,1 amperi, omul moare prin oprirea bătăilor inimii. Iar dacă este şi mai mare, atunci este carbonizat instantaneu.
Victima unei descărcări electrice nu reţine sarcina electrică descărcată aşa că ne putem apropia de ea pentru a acorda primul ajutor fără probleme din acest punct de vedere. O persoană lovită de fulger, pentru a supravieţui, are nevoie imediată de ajutor medical. Cele mai des întâlnite efecte ale fulegerării unei persoane sunt stopul cardiac sau neregularităţi accentuate în ritmul cardiac, arsuri (vizibile, la nivelul pielii, dar, probabil, şi invizibile la nivelul organelor interne) şi deteriorarea sistemului nervos. Însă, cu tratamente medicale specifice (resuscitare cardio-pulmonară, etc) aplicate cât mai repede posibil, majoritatea victimelor unui fulger supravieţuiesc (deşi urmările pe termen lung pot fi deosebit de grave (arsuri, pierderea simţurilor, etc)). Cele mai periculoase răni provocate de un fulger sunt de ordin cardiovascular si neurologic. Trebuie avut în vedere că doar resuscitarea efectivă şi imediată (iniţiată de salvatori) urmată cât mai rapid posibil de tratament medical de urgenţă poate salva o victimă aflată în stop cardio-pulmonar de la moarte.

Recomandări de prim ajutor:

1. Se sună la 112 pentru a anunţa accidentul şi pentru a da indicaţii asupra locaţiei în care se află.

2. Dacă zona unde a fost lovită victima este o zonă cu mare expunere la fulgere, se încearcă mutarea victimei într-o zonă mai sigură pentru a nu expune la pericol şi pe cei care acordă primul ajutor şi pe salvatorii specializaţi. Este puţin probabil ca victima unei descărcări electrice să aibă fracturi majore care ar putea cauza paralizie sau hemoragii interne puternice (decât dacă au căzut de pe stânci sau au fost lovite de pietre), aşa că mutarea victimei poate fi efectuată, însă cei care acordă primul ajutor trebuie să estimeze dacă este mai importantă scoaterea victimei din zona de risc decât nemişcarea victimei şi acordarea pe loc a primului ajutor. În cazul în care se hotărăşte mutarea victimei, această manevră trebuie efectuată rapid, fără a întârzia prea mult punctul următor.

3. Dacă victima nu respiră, se face respiraţie gură la gură. Dacă s-a luat decizia mutării persoanei, înainte de a o muta, se fac câteva respiraţii rapide. Se verifică dacă victima are puls la artera carotida (pe lateralul gâtului) sau la artera femurală. Dacă nu există puls, se începe de asemenea masajul cardiac. Dacă afară este rece şi umed, se recomandă acoperirea victimei cu ceva care să nu permită hipotermiei să complice resuscitarea.

În câmp deschis, platouri, creste trebuie evitat întotdeauna să fii cel mai înalt obiect. Trebuie evitată adăpostirea lângă cele mai înalte obiecte (inclusiv copacii), deoarece se pot desprinde scântei din acestea. De asemenea, trebuie evitată adăpostirea lângă împământări sau deasupra ţevilor metalice care s-ar putea afla în pământ sau sub/în apropierea firelor de electricitate/telefonie.

Cel mai bun adăpost împotriva fulgerelor o reprezintă clădirile mari. Pentru ca un adăpost să ofere protecţie împotriva descărcărilor electrice, trebuie să fie prevazut cu un mecanism de conducere a curentului electric de la punctul de contact către pământ (paratrăsnet sau împământare).
Adăposturile de mici dimensiuni (refugii de creastă, stâne, etc.) nu oferă mai deloc protecţie împotriva descărcărilor electrice, dacă nu au paratrăsnete.



Concepţii greşite:

- Fulgerul nu cade de două ori în acelaşi loc. Greşit, cade (de fapt, aşa se şi întâmplă de mai multe ori).

- Cauciucul bocancilor izolează. Greşit. Tălpile de cauciuc la bocanci NU oferă nicio protecţie faţă de descărcarea electrică. Este nevoie de aproximativ 10.000 de volţi pentru a străpunge 2 cm de cauciuc. Fulgerul are milioane de volţi. DAR, totuşi talpa de cauciuc ne poate proteja să nu ne încărcăm pozitiv dinspre pământ. Fulgerul va lovi aceste sarcini pozitive de pe pamânt, dacă noi suntem mai puţin încărcaţi pozitiv decât pămîntul. Dacă nu am fi izolaţi de pământ, am avea aceeaşi sarcină pozitivă şi, fiind mai înalţi, am avea şanse mai mari să fim loviţi.

- O mină/grotă este un adăpost sigur împotriva fulgerelor. Greşit. O grotă se poate comportă ca o găleată de aer ionizat, favorizând chiar fulgerul. O mină, dacă a fost folosită pentru extras de minereu metalic, este foarte periculoasă. O peşteră poate reprezenta un adăpost bun doar in interiorul ei, la cel puţin 20 de metri de intrare şi depărtat de pereţii ei.

- Telefoanele mobile atrag fulgerele. Nu este adevărat. Este recomandat chiar, în caz de furtună a se folosi telefoanele mobile în detrimentul liniilor telefonice terestre, deoarece fulgerul poate lovi firele iar curentul va fi condus până în receptorul de la ureche.

- Descărcarea electrică poate fi folosită ca o sursă de energie. Greşit. Pur şi simplu nu există o tehnologie capabilă de a prelua şi stoca scurtul impuls de energie extrem de mare pe care îl reprezintă fulgerul.

- Fulgerul loveşte doar obiectele din material bun conducător de electricitate, precum metalele. Greşit, în faţa fulgerului orice material este conducător de electricitate. E adevărat că metalul conduce mai bine, însă nu relevant.

- Fulgerele nu au formă de zig-zaguri, deşi adesea sunt reprezentate simbolic in acest mod. Fulgerele se prezintă ca nişte linii regulate, cu numeroase ramificaţii.
Trimiteți un comentariu